Uitându-mã cu câtã caznã se adunã candidaÞii pentru Primãria Bucureºtilor, nu pot sã nu-mi aduc aminte ce se Întâmpla În urmã cu 16 ani, când au avut loc primele alegeri locale.

Era ĂŽnceputul de an 1992 Âşi alegerile aveau loc ĂŽn februarie. Se formase recent ConvenĂžia DemocraticĂŁ Âşi apĂŁruse, scos din jobenul liberalilor, Crin Halaicu. Nu-l Âştia nimeni, era inginer sau subinginer pe un Âşantier.
Partidul de guvernĂŁmânt mergea pe mâna lui Cazimir Ionescu, figurĂŁ „legendarĂŁ” a CPUN-ului, iar tinerii liberali disidenĂži, de sub aripa lui Patriciu deciseserĂŁ sĂŁ-l arunce ĂŽn bĂŁtĂŁlie pe fragedul CĂŁlin Popescu TĂŁriceanu, un play-boy care cocheta cu presa printr-un post de radio. Pe atunci, finanĂžatorul tinerilor liberali era Viorel CataramĂŁ, regele saltelelor Relaxa. A mai candidat din partea PRM-ului cineva - nu-mi mai aduc exact aminte numele, era jurnalist sau scriitor. Partidul de guvernĂŁmânt se afla ĂŽn pragul scinziunii, dupĂŁ mineriada din septembrie 1991 Âşi aruncarea peste bord a lui Petre Roman, ĂŽndreptându-se cu paÂşi mari spre „dubla” FDSN – FSN. DupĂŁ doi ani ĂŽn care se perindaserĂŁ primari autonumiĂži, sau numiĂži nu se Âştie exact cum, fostul ministru al Transporturilor, Doru PanĂŁ, se pregĂŁtea sĂŁ prindĂŁ funcĂžia nou creatĂŁ de prefect. Campania electoralĂŁ n-a fost spectaculoasĂŁ. Þin minte cĂŁ am organizat atunci, la „Libertatea”, prima confruntare dintre candidaĂži. Evenimentul n-a prezentat interes pentru Televiziunea RomânĂŁ, ĂŽn interiorul cĂŁreia se duceau lupte de gherilĂŁ cu sindicaliÂştii lui Dumitru Iuga. Confruntarea dintre cei patru candidaĂži a fost una doar interesantĂŁ: un Cazimir Ionescu cu nasul pe sus, dar fĂŁrĂŁ a Âşti mare lucru, un Crin Halaicu modest Âşi pĂŁrând dornic sĂŁ ĂŽnveĂže, un CĂŁlin Popescu TĂŁriceanu simpatic, dar atât, Âşi un candidat al PRM-ului (tot nu-mi amintesc numele) ĂŽncrâncenat. Scrutinul avea sĂŁ dea câºtig de cauzĂŁ OpoziĂžiei, lui Halaicu. A fost debutul unei atitudini ce avea sĂŁ rĂŁmânĂŁ constantĂŁ, cu toatĂŁ incapacitatea celor desemnaĂži de a demonstra o minimĂŁ apetenÞã gospodĂŁreascĂŁ – pentru cĂŁ nu de politicĂŁ ducea lipsĂŁ, atunci Âşi astĂŁzi, BucureÂştiul.

Ce s-a ĂŽntâmplat, peste ani, cu candidaĂžii? Unul – cel care câºtigase - a dispĂŁrut imediat dupĂŁ mandat, rezumându-se la afaceri, fĂŁrĂŁ a mai avea apariĂžii publice. Altul a naufragiat la CNSAS, ĂŽn calitate de purtĂŁtor de cuvânt. Cel al cĂŁrui nume abia acum mi l-am amintit: Radu Teodoru, n-a mai dat nici un prilej de a fi remarcat. Iar cel mai aerian – dar mai simpatic! - a ajuns, iatĂŁ, prim ministru!