Faptul că analizele şi dezbaterile post-electorale ale partidelor întârzie atât de mult - sunt anunţate doar pentru a doua parte a lui februarie - este, în primul rând, consecinţa unor rezultate incerte din care fiecare îşi asumă partea convenabilă. Alianţa a câştigat, la scor artimetic, nişte alegeri pe care avea toate şansele să le piardă. Victoria sa a fost mai degrabă una de imagine, în spatele acesteia făcându-se simţite tensiunile dintre cele două formaţiuni care reuşesc cu greu să-şi împartă tortul guvernării. În plus, succesul lui Băsescu la prezidenţiale răstoarnă raportul de pondere dintre ele, oferind democraţilor un rol conducător care se manifestă prin controlul aproape total pe care preşedintele îl exercită asupra Guvernului. Mai mult, importanta funcţie de primar general lăsată vacantă, este prilejul unei noi şi ascuţite competiţii interne în care se manifestă ambiţiile ambelor părţi. Sub semnul acestei ambiţii vor sta şi viitoarele congrese, liberal şi democrat, unde bătălia pentru funcţia supremă se va duce şi pe diapazonul rezultatului obţinut în alegeri. Iar dacă liberalul Tăriceanu va ieşi învingător, vom avea din nou de-aface cu tentaţia unui partid-guvern, în competiţie directă cu un partid-preşedinţie.Pentru UDMR şi PRM, partidele care au rolul să încline balanţa, analiza este una formală. În timp ce UDMR rămâne constant în bazinul său electoral, nefiind (încă) afectat de tendinţele separatiste ce se manifestă în cadrul politic al etniei, în tabăra lui Vadim nimeni nu va pune sub semnul întrebării rolul şi modul de acţiune al liderului, cu tot reculul înregistrat la urne. PRM se consideră unicul partid de Opoziţie şi, în consecinţă, îşi asumă avantajele şi servituţiile unui astfel de rol. Cu PSD-ul problema e mai complicată. În cadrul partidului nu s-a stabilit încă, cu precizie, dacă alegerile au fost pierdute sau câştigate. Ambiguitatea rezultată din distribuirea rolurilor principale - în care deţine controlul parlamentar - se manifestă şi în poziţiile pe care le adoptă liderii partidului. Viitorul congres va sta nu atât sub semnul analizei cauzelor care au dus la trecerea sa în opoziţie, cât sub acela al modalităţii în care va fi reintegrat Ion Iliescu şi ''refolosit'' Adrian Năstase. Zarva prezentă se va stinge treptat sub presiunea constituirii noilor structuri în care aproape toată lumea doreşte să-şi păstreze locul sau să-şi câştige unul mai bun. Chiar dacă pentru conducerea efectivă se bat doi perdanţi - unul de alegeri şi altul de imagine - fragilitatea adversarului şi oportunitatea unei reveniri anticipate la putere îi va menţine laolaltă pe fruntaşii pesedişti, odată epuizate acuzele şi disputele de conjunctură.