Fapt cu totul neobişnuit, la întoarcerea preşedintelui Iliescu din lungul său turneu pe patru continente, la salonul oficial al aeroportului Otopeni, printre ceilalţi demnitari care urmau să-l întâmpine pe dl Iliescu, s-a aflat şi ministrul de Interne, Ion Rus.  Spun "neobişnuit", pentru că, de regulă, această sarcină cădea în răspunderea lui Şerban Mihăilescu.  Acesta nemaifăcând parte din formaţie, ar fi trebuit să treacă responsabilitatea protocolară succesorului său Bejinariu.  Prezenţa lui Rus a fost surprinzătoare şi dintr-un alt punct de vedere: se ştie că, în echipa guvernamentală, el este exponentul aripii dure, anti-cotroceniste, nefăcând un secret din opoziţia manifestată faţă de eventualele "imixtiuni" ale preşedintelui în viaţa şi activitatea cabinetului. Stingher printre obişnuiţii sosirilor, ministrul de Interne a părut pus în situaţia de a face o corvoadă, lipsa de chef fiind vădită.  Explicaţia cea mai la îndemână a prezenţei sale, observatorii au pus-o pe seama situaţiei delicate în care se află de la declanşarea campaniei de presă ce-l acuză de a fi implicat într-o serie de afaceri cu bani de-ai statului şi pe dorinţa de a oferi direct explicaţiile necesare.  De ce, însă, preşedintelui, şi nu şefului său direct, primul-ministru? Aici părerile sunt împărţite şi ar trebui să aruncăm o scurtă privire în urmă.  Ion Rus a apărut pe neaşteptate pe firmamentul politic, odată cu echipa clujeană pe care Năstase a inclus-o în formaţia sa, echipă ce-i mai cuprinde pe Vasile Dâncu şi Vasile Puşcaş, cărora ulterior li s-a adăugat şi Cozmin Guşă.  Rus şi-a făcut loc cu hotărâre în anturajul premierului, reuşind să-i îndepărteze pe "greii" Mitrea şi Dan Ioan Popescu, şi devenind, la restructurarea guvernamentală din vară, omul "numărul 1", nu doar prin ce avea în subordine, ci şi prin poziţia dobândită în zona volatilă a relaţiilor personale.  De la un punct, însă, atitudinea lui Rus a început să iasă din canoanele obişnuite, interpelările la adresa şefului său devenind tot mai dese şi mai categorice.  Observatorii mai suspicioşi şi mai amatori de scenarii pun declanşarea ofensivei mediatice împotriva lui Rus pe seama unui prea-plin psihologic al premierului, ceea ce, chiar dacă este plauzibil, e destul de greu de acceptat.  Atacul poate veni din nenumărate direcţii şi cea mai puţin exclusă este aceea a propriului minister, în care mişună tot felul de personaje frustrate sau care se simt ameninţate.  Dar asta e mai puţin important.  Important este dacă scandalul va determina trecerea sa pe linia pe care au mai trecut alţi trei miniştrii cu probleme asemănătoare.  Dacă va fi aşa, înseamnă că Guvernul e bântuit de un virus, pentru care vaccinul se găseşte doar la Cotroceni.