Dupã ce a eºuat în încercarea de a-ºi convinge colegii (altãdatã nu era nevoie sã-i convingã de ceva: erau dinainte convinºi) cã partidul mai are nevoie de el, chiar dacã are anumite probleme cu justiþia, ºi a fost nevoit sã-ºi dea demisia din partid ºi din funcþia deþinutã în Parlament, Adrian Nãstase a fãcut cuvenita penitenþã, înconjurând în picioarele goale, prin cioburile gloriei de altãdatã, Canossa patimilor sale. A participat cu smerenie la ceremonia prin care i se lua scaunul de sub ºezut, într-o secvenþã care anula dintr-un condei bãtãlia de luni de zile pentru pãstrarea acestuia. Renunþarea sa a conþinut însã ºi o ''micã'' rãzbunare: dându-ºi demisia a lipsit partidul de posibilitatea de a pãstra funcþia de preºedinte ºi de a o alterna. ''Dupã mine potopul!'' - pare sã-ºi fi spus liderul, adunând grijuliu din somptuosul cabinet toate obiectele ce-i aparþineau ºi propunându-ºi, spre deliciul jurnaliºtilor, sã le dea foc în stradã. N-a fãcut-o, binenþeles, era doar o figurã de stil ce se dorea sã aibe o semnificaþie specialã: plec ca sã nu mã mai întorc. În zilele care au urmat, prin vorbele în doi peri sau prin tãcerile bine subliniate, Adrian Nãstase a încercat sã transforme eºecul într-o micã victorie, fãcând sã pluteascã deasupra colegilor sãi sabia lui Damocles a unei pãrãsiri definitive a partidului în slujba cãruia s-a aflat de la începuturile carierei sale politice, reuºind performanþa de a-l pune în slujba sa. Ameninþarea plecãrii a generat frisoane într-un partid ºi aºa slãbit de dezertãrile sau racolãrile din teritoriu, dar ºi într-o opoziþie care a intuit cã dacã rândurile celor dornici sã plece vor fi suficient de dese, echilibrul general urma sã se rupã. Principalul beneficiar al teoreticei miºcãri - Partidul Conservator - n-a fãcut decât sã asiste procesul, aºteptând cuvenitele clarificãri. Care au venit, dar într-un alt sens. Adrian Nãstase a declarat cã rãmâne în partid, dar cã va solicita un congres extraordinar care sã limpezeascã lucrurile. Aripa solidarã cu el - cei aduºi recent în partid ºi instalaþi direct pe funcþii de conducere de cãtre Nãstase - a schimbat macazul hotãrâtã sã aºtepte momentul favorabil. Alãturi de un Geoanã tot mai dezorientat ºi mai nesigur pe el, Iliescu a preluat controlul ºi iniþiativa, încercând sã reducã efectele colaterale ale acestui zbucium intern. Lucrurile par sã se aºeze în ideea cã la congresul extraordinar, pentru a cãrui organizare se vor face presiuni serioase, clarificãrile vor veni prin restabilirea unui echilibru pe care singura persoanã care-l afecteazã este Mircea Geoanã. Nãstase pare sã se fi clarificat el însuºi, propunându-ºi sã facã ceea ce n-a avut rãgaz sã facã când avea toate mijloacele: sã reformeze partidul. Nimeni nu pare însã sã þinã cont de un simplu amãnunt: ºi anume cã refuzul percheziþiei nu rezolvã problemele personale ale lui Adrian Nãstase. Ba chiar le complicã. Iar o eventualã decizie a justiþiei împotriva sa îl va scoate definitiv din joc. Atunci, între ce ºi cine vor avea de ales pesediºtii? ªi ce vor mai clarifica?