Sãptãmâna trecutã, Sala Mare a Teatrului Naþional din Bucureºti a fost gazda unui eveniment de excepþie: spectacolul trupei de balet a lui Maurice Bejart, celebrul coregraf francez, adusã la noi prin efortul combinat al firmelor JTI ºi GELSOR. Evenimentul artistic a fost transformat ºi într-un eveniment monden, sala umplându-se cu numeroase VIP-uri , între care au strãlucit - cum ºi trebuie într-un astfel de moment - candidaþii la preºedinþie, care ori ºi-au cumpãrat biletele ori le-au primit, ca invitaþii, de la sponsori. Insist asupra acestui detaliu pentru cã un bilet a costat nu mai putin de patru milioane de lei - cifrã ce poate sã umple de groazã orice fire populistã, obiºnuitã sã se gândeascã, în primul rând, la cei sãraci ºi amãraþi, care n-au nici ce mânca, nici ce îmbrãca ºi aºa mai departe, pe refrenul cunoscut. Ideea ca domnii candidaþi, care gândesc intens la binele naþiei, au cheltuit - sau au acceptat sã cheltuiasca alþii pentru ei - o sumã echivalentã cu un salariu foarte bun pe economie, ar putea sta la baza unei lungi ºi spectaculoase dezbateri. Nu cred, însã, ca despre asta este vorba în subiect. Ci despre faptul cã o astfel de trupã a putut fi adusã în România ºi cã a putut evolua þn faþa unei sãli care avea uzul aprecierilor necesare unei asemenea performanþe. Cã prin aceastã reprezentaþie rãmânem - chiar aºa, la nivel de "reprezentanþi" - conectaþi la circuitul european ºi mondial de valori culturale. "Ballet for life" a fost un veritabil regal: pe muzica formaþiei Queen ºi pe aceea a lui Mozart, balerinii lui Bejart, îmbrãcaþi de Versace, ne-au purtat printr-un univers ºocant de simboluri, uneori cu accente polemice, dar întotdeauna cu o perfecþiune a gesturilor, a miºcãrilor, a plasticii scenice care ne-au tãiat rãsuflarea. A fost, una peste alta, un "show de milioane" ºi la finele lui publicul a uitat de celebritãþile locale, rãsplãtind cu aplauze ce pãreau sã nu se mai sfârºeascã pe cei care le oferiserã, cu generozitate artisticã, ºansa de a fi martorii unui moment de excepþie. |