Duminică, trupa "Divertis" ne-a invitat la vot. A făcut-o în maniera sa obişnuită: cu mult, mult haz. Cu virtuozitate actoricească. Dar şi cu neverosimil de multa măsura şi bun simţ. Divertis face figură aparte în tabloul de gen. S-au născut - aproape miraculos - într-o vreme când gluma, băşcălia, puteau fi aspru sancţionate şi când aluzia subtilă facea voga. Mi-aduc aminte cu plăcere, cu mare plăcere, că Toni Grecu, Dorin Petcu şi Biju Morar mi-au făcut o surpriză totală când la un vernisaj de-al meu din '87 s-au strecurat în mulţime şi au cerut să vorbească sub pretextul că ar fi vecinii mei de bloc şi doreau să ma sancţioneze pentru îngrijorătoarea lipsă de mesaj cetăţenesc a caricaturilor mele. Şi-au făcut numărul improvizând strălucit (Grecu era preşedinte de bloc, Petcu - student arab iar Morar - critic plastic) şi făcând un show de excepţie, pe care l-am înregistrat atunci pe banda dar l-am pierdut după Revoluţie. Trebuie să vă spun că unora dintre participanţii la vernisaj le-a fost sincer frică să nu cumva să trebuiască să dea cu subsemnatul pentru pasivitatea de care au dat dovadă în faţa aluziilor străvezii la adresa puterii. O putere care era Putere ... Astăzi, la adresa Puterii Divertis nu mai practică aluzia. Practică atacul la persoană, la ce e strâmb, incompetent şi ticălos în persoană. O face, cum spuneam, cu har şi cu măsură. O masură care nu se prea întâlneşte în producţiile prea multor "umorişti" care ne intoxică, seară de seară pe micul ecran. Care cred că poanta deşucheată, licenţioasă, le asiguraăun loc în Panteonul genului. Care ne tratează ca pe nişte imbecili care trebuie înghiontiţi ca să-şi trezească coarda umoristică. Mulţumesc Domnului, că "Divertişii" nu fac aşa ceva. N-au nevoie. Regalurile pe care ni le oferă cu măiestrie, din timp în timp - când viaţa o cere - sunt suficiente ca să-i avem prezenţi în memorie ca pe un tonic intelectual de care avem nevoie pentru a rezista în faţa mizeriilor cotidiene. Mulţumesc "Divertis!"