Omul cu cea mai mare pondere executivă din UDMR, Laszlo Borbely a aruncat o vorbă: „UDMR ar putea da prim ministrul!”.

Evident că afirmaţia poate fi considerată ca una lansată la plesneală, ca să mai învioreze atmosfera. De ce nu? Uniunea a avut şi candidat la Preşedinţie, în mai multe rânduri, şi n-a fost un capăt de ţară. Numai că, după părerea mea, Laszlo Borbely nu vorbeşte în dodii. În spatele afirmaţiei sale se ascunde un serios semnal pe care UDMR îl dă „acţionarului majoritar” al Alianţei de guvernare, care traversează o criză majoră. De personalitate şi de persoană.

Sigur, se poate zice că sătul să tot caute pe la BNR un om care să-l înlocuiască pe Boc şi dorind să dea o lecţie PDL-iştilor „avizi de putere”, Traian Băsescu s-ar putea orienta către un reprezentant al partidului etnic. În fond, dacă Hunor a fost bun de ministru al culturii române, iar Marko de vicepremier al guvernului român, de ce n-ar fi un altul – de exemplu Laszlo Borbely - bun de prim ministru? Are o experienţă ministerială considerabilă (a îndeplinit funcţia şi pe perioada mandatului lui Tăriceanu) se află într-o relaţie coerentă cu politicieni din toate partidele. De ce nu, deci?

Direcţia în care bate Borbely cred însă că e alta. Constituirea USL este un semnal de alarmă şi eventuala venire la putere a acestei alianţe ar putea arunca UDMRul într-o Opoziţie cu care nu prea mai este obişnuit. În ultimii şase sau şapte ani, cu excepţia perioadei în care a funcţionat Guvernul PDL-PSD, ungurii au fost mereu în tabăra de la putere. Drumul pe care merge actuala coaliţie, sub înţeleapta conducere a lui Boc, riscă să dea într-o fundătură electorală, iar pronosticul sondajelor nu este deloc optimist, indicând că preţul susţinerii democrat-liberalilor ar putea fi plasarea sub pragul electoral. În această situaţie Uniunea ar avea temeritatea să-şi asume conducerea guvernului printr-un premier. Oferta poate deveni la nevoie, condiţie, iar în ultimă instanţă şantaj: Nu ne daţi funcţia de premier? Ne retragem din Coaliţie şi ne oferim serviciileUniunii Social-Liberale care va fi fericită să nu mai trebuiască să aştepte alegerile din 2012 ca să-şi vadă visul cu ochii. Şi de la care am putea obţine un „preţ foarte bun”, dacă nu unul similar.

Cam pe-aici cred că stau lucrurile şi cine are urechi de auzit cred că le-a ciulit deja.