Astãzi, grupurile parlamentare ale Partidului Democrat l-au invitat la o întâlnire pe preºedintele Ion Iliescu. Este, din toate punctele de vedere, un moment memorabil. El ar putea avea calitatea de a marca un nou pas înainte pe drumul normalitãþii ºi al firescului politic. De 13 ani, de la ieºirea din totalitarism, viaþa publicã româneascã continuã sã se manifeste în termenii unui rãzboi fãrã arme, când cald, când rece. Combatanþii s-au plasat în tranºee strategice de unde se bombardeazã reciproc cu muniþia din dotare. Din când în când se pronunþã scurte armistiþii - pe la alegeri - dupã care luptãtorii se retrag pe poziþii. Ciclurile electorale fragmenteazã brutal cursul existenþei românilor, prin masivele schimbãri din eºaloanele de comandã. Unica certitudine constituþionalã ar fi fost aceea ca, dupã bãtãlie, cîºtigãtorul, la vârf, sã fie asumat de toarãclumea, Adicã preºedintele cîºtigãtor sã fie al tuturor, nu doar al celor care l-au ales. Aici, problema s-a pus ºi se pune din douã perspective: prima este aceea a alegãtorilor - cât sunt, cât pot fi de dispuºi cei care au pierdut, sã-l adopte pe preºedintele celorlalþi. Iar a doua - cât este de capabil învingãtorul sã-ºi iubeascã, sau sã-ºi trateze toþi 'supuºii' în mod egal. Pânã acum nu s-a întâmplat aºa ceva. Nici dl Iliescu, în primele sale mandate, ºi nici dl Constantinescu, în unicul sãu mandat, n-au reuºit sã fie preºedinþii tuturor românilor. Poate cã era prea devreme ºi conºtiinþa publicã nu era coaptã pentru un astfel de transfer emoþional. Poate cã nici înverºunarea celor douã (sau mai multe) tabere, din campanii, nu permitea o asemenea schimbare de atitudine. Cert este cã ºi dl Iliescu a fost un preºedinte al FSN-FDSN-PDSR-ului, ºi dl Constantinescu a fost un preºedinte al PNÞCD-PNL - ºi chiar PD-ului. Observaþi cã n-am inclus în cele douã tabere UDMR-ul. Pentru cã a fost singura formaþiune politicã realistã, aptã sã se desprindã din modelul partizan, pentru a-ºi atinge obiectivele. Marea performanþã a celor doi preºedinþi a fost aceea de a transfera atribuþiile ºi inventarul de la unul la celãlalt în mod civilizat. În cel de-al treilea mandat al sãu ºi ultimul, dl Iliescu a fãcut cel mai important progres. Domnia sa a reuºit sã se desprindã de imaginea de pãrinte vitreg, încercând sã-ºi trateze 'fiii' politici cam cu aceleaºi unitãþi de mãsurã. Un plus de severitate faþã de PSD - în probleme justificate - i-a atras simpatia Opoziþiei, care, pentru prima datã a început sã vadã în el un preºedinte care-i aparþine ºi ei. Invitaþia adresatã de PD - un pas curajos chiar pentru dl Bãsescu ºi oamenii lui - va fi un test semnificativ pentru capacitatea clasei noastre politice de a se maturiza. Indiferent ce ºi cum se va discuta în întâlnirea de astãzi, momentul trebuie privit ca un jalon important al democraþiei. |