O nouã etapã în lupta pentru adjudecarea postului de ambasador la UNESCO se deschide odatã cu vehicularea candidaturii d-lui Rãzvan Theodorescu, actualul ministru al culturii. În mod straniu, pentru cã existã deja candidatura consilierului prezidenþial Eugen Mihãescu, amânatã doar ºi nu anulatã - din câte ºtim - pe urma scandalului Hustler. ªi mai straniu, pentru cã, din câte se ºtie, dl Hãulicã nu se dã deloc dus de la Paris.Povestea acestui post e lungã. Ea a început odatã cu numirea timpurie a reputatului critic într-o funcþie de pe urma cãreia domnii Iliescu ºi Roman, aflaþi atunci în fruntea treburilor þãrii, sperau sã obþinã beneficii mãcar de imagine pentru puterea postdecembristã instalatã la Bucureºti. În acest scop s-a trecut chiar ºi peste reticenþele care proveneau din anumite zvnonuri cum cã dl Hãulicã ar fi avut o relatie speciala cu fostele structuri informative. Cert este cã dl ambasador s-a instalat temeinic într-o reºedinþã de 5000 dolari (chirie pe lunã) ocupându-se intens de dezvoltarea relaþiilor sale personale în domeniu. Pentru treburile publice - zic gurile rele - n-ar fi depus aceeaºi râvnã, neobþinând nici fonduri ºi nici asistenþã pentru nevoile culturii româneºti. Prin '95 dl Hãulicã a fost nevoit sã suporte primul asalt asupra postului. Atunci, dlui Mihãescu, aflat în graþiile preºedintelui, i s-ar fi promis aceastã demnitate, dar evenimentele soldate cu pierderea alegerilor au împiedicat realizarea sa. Dl Hãulicã a mai stat liniºtit patru ani, pânã la noua încercare electoralã. De data aceasta, preºedinþia a pãrut hotãrâtã sã împrospãteze demersurile culturale ale României cu o figurã nouã. Dl Hãulicã nu s-a lãsat - ºi nu se lasã: a venit la Cotroceni cu o colecþie impresionantã de recomandãri ºi solicitãri din partea celorlalþi ambasadori ai UNESCO a cãror concluzie era cã dacã Hãulicã pleacã totul se prãbuºeºte. Acum e problema cu dl Theodorescu. Dl profesor pare atins deja de aripa rece a remanierii. Succesele sale în fruntea culturii locale se lasã aºteptate ºi se considerã, probabil, cã e necesar sã fie încercat ºi la "centru".