Ca şi Ţigareta 1 şi 2, că şi.multe alte delicte care, la prima vedere, dădeau senzaţia unor banale infracţiuni economice, afacerea „Portbagajul" nu conteneşte să ne ofere noi şi noi surprize.

Deja povestea nu mai rezistă la nivelul dispariţiei celor 500 000 de dolari din portbagajul lui Bucurenciu şi la dificultatea găsirii lor. Deja în spatele său se iţeşte adevărata „afacere" - de unde provenea, probabil, şi suma evaporată în circumstanţe mai mult decât suspecte, şi care ne readuce în perimetrul banal al pieţelor ca sursă de fi- nanţare ă unor ambiţii politice. Şi nu doar.

Cazul Luţu ne-a dezvăluit o primă faţetă: aceea a utilizării capitalului politic în scopul realizării de beneficii proprii sub pretextul adunării de fonduri "pentru partid,,pentru campania electorală", pentru persoanele care doresc să-şi perpetueze condiţia de mandatari ai încrederii publice ca suport al propăşirii lor şi a acoliţilor lor. Întrucât Luţu a fost destul de „zgârcit" în a împărţi „frăţeşte" beneficiile cu cei care l-au promovat, a fost mai simplu să fie sacrificat în scopuri electorale: vezi bine chiar noi ne răfuim cu propriii noştri corupţi!

Cu primarul de la „6" e însă mai greu. În primul rând, încă un primar ţărănist corupt - e prea mult! Apoi, Dinuţă se pare că a fost mai atent cu operaţiunea de distribuire ă beneficiilor ilicite obţinute din afacerea „tarabelor acoperite" - din care se estimează că au ieşit câteva milioane bune de dolari. Aşa că dispariţia lui Bucurenciu - „partenerul" său de afaceri - este binevenită, iar atâta timp cât atenţia publicului poate fi deturnată spre un alt subiect „fierbinte" - acela al relaţiilor neortodoxe dintre poliţişti şi infractori - cu atât mai bine! Mai ales că, cu acest prilej, chiar, poliţiştii au ocazia să-şi plătească nişte poliţe reciproce, să „sancţioneze" neîndeplinirea unor ordine ilegale sau băgarea nasului unor neaveniţi în implicarea unor ofiţeri superiori în buna desfăşurare a economiei subterane, a producţiei şi distribuţiei de alcool şi ţigări.

 Zilele care urmează ne vor aduce, cu siguranţă, o serie de noi argumente în favoarea ideii că la un portbagaj de implicaţii nu mai e nevoie de nici o... măciucă!