Faptul că după mesajul său în faţa Parlamentului preşedintele a fost luat în braţe cu atâta entuziasm de către Opoziţie nu trebuie să mire pe nimeni. Orice este împotriva Puterii, sau pare să fie, e numai bun pentru Opoziţie.  Aceiaşi oameni care l-au tăvălit pe preşedinte de-a lungul timpului, prin zoaiele publice, schimbă acum placa şi găsesc, dintr-o dată, că e echidistant şi că-şi face datoria de preşedinte. Dl Iliescu şi-a făcut şi până acum datoria.  Poate cu prea multă stricteţe uneori, pentru o societate care n-avea la îndemână alt model decât acela al liderilor comunişti autocraţi, care din când în când lăsau pradă publicului pe câte un fruntaş mai de mijloc care ieşise din graţii.  Asupra acestuia se revărsau ca spre un paratrăznet, nemulţumirile populare, iar liderul maxim apărea ca un arhanghel al dreptăţii care, dacă mai greşeşte din când în când, o face pentru că cei din jur îl mint sau îi ascund adevărul. Nu doresc să fac o astfel de comparaţie, pentru că ea este neavenită din toate punctele de vedere. Ca preşedinte, dl Iliescu a fost întotdeauna loial premierilor săi, indiferent de gradul de simpatie pe care îl nutrea faţă de aceştia. Cu siguranţă însă că, în afară de dl Văcăroiu - care a avut şi un alt statut politic şi a activat şi într-o altă conjunctură - dl Năstase s-a bucurat în cea mai mare măsură de suportul preşedintelui. Temperamente diferite, generaţii diferite, şcoli diferite - dar, vreme de doi ani, comunicarea lor n-a fost nici pe departe atât de plină de note false pe cât a lăsat să se creadă presa avidă de scandaluri. Nici discursul de joi nu mi se pare a fi fost atât de 'antiexecutiv' pe cât vor unii să se creadă. A fost, mai degrabă, un mesaj critic şi autocritic, preşedintele asumându-şi, alături de Executiv, nerealizări. Dar aceste nerealizări rămân, fatalmente, în zona administraţiei. Adrian Năstase este, de departe, cel mai bun produs al politicii postdecembriste. Este, deasemenea, cel mai bine organizat şi mai eficient premier. În timpul mandatului său administraţia a parcurs un lung drum de la haosul instalat de Coaliţie, la reconstrucţia credibilă a instituţiilor statului. Fire autoritară, structură puternică, premierul atrage mult mai multe resentimente din partea adversarilor sau a concurenţilor, decât a atras oricare dintre cei care l-au precedat. Acest plus de personalitate l-a pus, în nu puţine situaţii, în concurenţă directă cu şeful statului, ceea ce a produs iritări în special în zona anturajelor. Dar, faptul că în ciuda criticilor, justificate sau nu, în ciuda convingerii unui important număr de români că nu o duc bine şi că principalul responsabil de această stare e corupţia, caracteristică aproape oricărei puteri - mai bine de jumătate dintre ar vota tot PSD-ul şi pe Adrian Năstase! Este doar un paradox aparent, care pune în altă lumină, inclusiv relaţia, considerată acum a fi pe muchie de cuţit, între preşedinte şi premier.