Ca deobicei, este nevoie să se întâmple o tragedie ca să se realizeze valoarea şi importanţa istorică a unei personalităţi, şi fostul preşedinte macedonean nu face excepţie.Boris Trajkovski a fost una din piesele de rezistenţă ale puzzle-ului balcanic, a cărui tectonică este încă departe de a se fi liniştit. Împărţirea Iugoslaviei din primii ani ai deceniului trecut a produs entităţi solide, de genul Sloveniei şi Croaţiei, dar şi hibrizi, precum Bosnia-Herzegovina, Kossovo şi - nu în ultimul rând, Macedonia. Aceasta s-a născut pe fondul unui contencios acut cu Grecia, care nu a admis transferul numelui provinciei sale istorice către noua entitate, pe care şi astăzi continuă să o denumească "Fosta republică iugoslavă Macedonia". Ea a moştenit, deasemenea, un dezechilibru demografic marcat, între populaţia de origine macedoneană, în scădere şi cea de origine albaneză, în creştere. Dezechilibrul demografic se reflectă, la Skopje şi în cel religios. Practic, după Bosnia şi Kossovo, Macedonia este cea de-a treia "citadelă" a islamismului, nu lipsit de accente fundamentaliste. Trajkovski a devenit preşedintele ţării în 1999, pe fondul unui echilibru interior extrem de fragil, susţinut cu dificultate de trupele străine staţionate acolo pentru a controla situaţia post-conflict. Finalul războiului din Kossovo a găsit Macedonia nepregătită în faţa invaziei refugiaţilor albanezi şi câteva luni de zile ţara s-a aflat în pragul unui război civil.Graţie calităţilor sale personale şi respectului dobândit în cercurile internaţionale, Trajkovski părea că reuşise să stabilizeze ţara în ultima perioadă. Accidentul de avion din Bosnia ridică însă, deja, mari semne de întrebare legate de evoluţia evenimentelor. Fără îndoială că cercurile radicale ale ambelor tabere naţionaliste - albaneză şi macedoneană - nu vor pierde acest prilej fără a încerca să dobândească nişte avantaje, cu toate riscurile ce pot decurge de aici. Comunitatea europeană este deja pusă în situaţia de a relua gestionarea unei noi crize într-un spaţiu care i-a dat deja suficientă bătaie de cap şi în care frământările dramatice sunt încă departe de a fi luat sfârşit.