Existã la oamenii noºtri politici un obicei pãgubos: acela de a nu ºti când sã se opreascã. Unul dintre aceºtia - cu regret o spun - este Petre Roman.Pentru dl Roman, o carierã fulgerantã, începutã la vârf într-un moment istoric de excepþie, s-a terminat, aproape irevocabil, dupã congresul post-electoral al PD, din 2001, când mult mai pragmaticul ºi mai hotãrâtul Traian Bãsescu l-a rãsturnat paºnic de la putere. A fost greºeala lui Roman, exploatatã aproape cinic de fostul sãu prieten ºi colaborator apropiat. 'Liderul naþional' a aºteptat sã se întâmple o minune - care nu s-a produs - în locul demisiei de onoare care ar fi trebuit sã vinã imediat dupã anunþul rezultatelor de la prezidenþialele din 2000! Atunci, locomotiva din '96 a devenit, brusc, vagonul de marfã atârnat în coada trenului partidului! Cu cei doar vreo 3% obþinuþi în bãtãlia preºedinþiei, Roman s-a instalat ferm în categoria 'ºi alþii', de unde nu a mai reuºit sã iasã. Nici cu noul partid - 'Forþa democraticã' - nu a dovedit cã are resurse pentru a reveni în politica mare. ªi nici cu aceastã candidaturã 'de culoare', prin care spera sã revigoreze drapelul lui 'sãrac dar cinstit' - dicton pe care economia de piaþã îl aruncã în desuetudine. Petre Roman a însemnat, în politica româneascã, prima zvâcnire spectaculoasã a noului. Arãta altfel decât arãtau politicienii în general, zâmbea altfel, se îmbrãca altfel ºi - mai ales - vorbea ºi alte limbi decât cea maternã. În el, o bunã parte a societãþii româneºti a vãzut ºansa prinderii din urmã a terenului european. Cât a fost premier, a comis gesturi îndrãzneþe, nu întotdeauna suficient gândite, a încercat sã urneascã din loc gesturi ºi mentalitãþi anchilozate - fãrã a avea el însuºi o perspectivã foarte clarã ºi fãrã a-ºi organiza suportul politic de care nu se putea lipsi. La revenirea din '96 a demonstrat cã a învãþat câte ceva din lecþiile trecutului, dar nu suficient pentru a nu se lãsa târât de dezastrul unei coaliþii de conjuncturã, ce avea sã piardã, dupã patru ani, tot ceea ce câºtigase în zece. ªi ceva pe deasupra. Petre Roman îºi mai încearcã odatã norocul, dupã 15 ani de carierã politicã începutã la vârf. Prea sus pentru a mai putea fi egalatã...