Am trecut, deunãzi, pe ºoseaua spre Buzãu, pe la Mihãileºti. Înainte de sat, pe dreapta, un mic platou cu mai multe cruci ºi cu un soi de monument. Ridicat în memoria victimelor de acum patru ani ºi ceva...
Era pe 24 Mai 2004, dimineaþa pe la ora 5, când un autocamion încãrcat cu azotat de amoniu s-a rãsturnat înainte de intrarea în sat. ªoferul s-a dus la Poliþie sã cearã ajutor. Când s-a întors, a observat cã motorina scursã din rezervor s-a amestecat cu azotatul ºi a început sã ardã mocnit. N-avea extinctor, ca sã stingã începutul de incendiu. Au fost anunþaþi pompierii din Buzãu. Între timp, sãtenii au prins de veste de întâmplare ºi dupã un vechi obicei al locului, la adãpostul întunericului au început sã ºterpeleascã din sacii împrãºtiaþi în jur. Au venit ºi pompierii ºi au constatat situaþia, pregãtindu-se de acþiune. Fãrã prea mari precauþii, ca de altfel toþi cei din jur. Au apãrut, cârpiþi de somn, dar bucuroºi de ºansa unui subiect în exclusivitate, ºi doi reporteri de televiziune. Toatã aceastã populaþie se cãlca în picioare, în jurul încãrcãturii despre care cea mai elementarã culturã generalã spune cã era o bombã. Una îngrozitoare, devastatoare. Teroriºtii care au încercat sã arunce în aer World Trade Center din New York prima datã, în 1994 dacã-mi aduc bine aminte, au utilizat câteva butoaie de azotat de amoniu.
La Mihãileºti erau câteva sute de saci. Mai puþin cei pe care sãtenii apucaserã deja sã-i fure ºi sã-i ducã prin ogrãzile lor. Iar inevitabilul s-a produs, cu o forþã îngrozitoare. Explozia a spulberat totul, ucigând pe loc ºapte pompieri, doi jurnaliºti ºi ºoferul camionului. Alte zece victime au fost þãrani din Mihãileºti, prinºi cu sacii în spinare. Craterul exploziei a avut un diamentru de 24 de metri ºi o adâncime de 6.
Pe acest loc s-a ridicat acest mausoleu. Pe care cineva ar trebui sã scrie – cu toatã compasiunea pentru vieþile nevinovate sau inconºtiente pierdute atunci –„al prostiei ºi al hoþiei”. Aproape fãrã excepþie cei care au murit atunci, au murit pentru cã au ignorat pericolul, cunoscându-l sau nu. Sau pentru cã l-au înfruntat, din lãcomie. Aceastã tragedie ilustreazã în mod nefericit o situaþie care se perpetueazã, în ciuda evidenþelor. Aproape zilnic mor oameni pentru cã nu respectã reguli elementare sau pentru cã le sfideazã. Prostia ºi hoþia merg mânã în mânã pentru a scrie cronica neagrã a unei tranziþii lipsite de principii ºi busolã.