Am trecut, deunăzi, pe șoseaua spre Buzău, pe la Mihăilești. Înainte de sat, pe dreapta, un mic platou cu mai multe cruci și cu un soi de monument. Ridicat în memoria victimelor de acum patru ani și ceva...
Era pe 24 Mai 2004, dimineața pe la ora 5, când un autocamion încărcat cu azotat de amoniu s-a răsturnat înainte de intrarea în sat. Șoferul s-a dus la Poliție să ceară ajutor. Când s-a întors, a observat că motorina scursă din rezervor s-a amestecat cu azotatul și a început să ardă mocnit. N-avea extinctor, ca să stingă începutul de incendiu. Au fost anunțați pompierii din Buzău. Între timp, sătenii au prins de veste de întâmplare și după un vechi obicei al locului, la adăpostul întunericului au început să șterpelească din sacii împrăștiați în jur. Au venit și pompierii și au constatat situația, pregătindu-se de acțiune. Fără prea mari precauții, ca de altfel toți cei din jur. Au apărut, cârpiți de somn, dar bucuroși de șansa unui subiect în exclusivitate, și doi reporteri de televiziune. Toată această populație se călca în picioare, în jurul încărcăturii despre care cea mai elementară cultură generală spune că era o bombă. Una îngrozitoare, devastatoare. Teroriștii care au încercat să arunce în aer World Trade Center din New York prima dată, în 1994 dacă-mi aduc bine aminte, au utilizat câteva butoaie de azotat de amoniu.
La Mihăilești erau câteva sute de saci. Mai puțin cei pe care sătenii apucaseră deja să-i fure și să-i ducă prin ogrăzile lor. Iar inevitabilul s-a produs, cu o forță îngrozitoare. Explozia a spulberat totul, ucigând pe loc șapte pompieri, doi jurnaliști și șoferul camionului. Alte zece victime au fost țărani din Mihăilești, prinși cu sacii în spinare. Craterul exploziei a avut un diamentru de 24 de metri și o adâncime de 6.
Pe acest loc s-a ridicat acest mausoleu. Pe care cineva ar trebui să scrie – cu toată compasiunea pentru viețile nevinovate sau inconștiente pierdute atunci –„al prostiei și al hoției”. Aproape fără excepție cei care au murit atunci, au murit pentru că au ignorat pericolul, cunoscându-l sau nu. Sau pentru că l-au înfruntat, din lăcomie. Această tragedie ilustrează în mod nefericit o situație care se perpetuează, în ciuda evidențelor. Aproape zilnic mor oameni pentru că nu respectă reguli elementare sau pentru că le sfidează. Prostia și hoția merg mână în mână pentru a scrie cronica neagră a unei tranziții lipsite de principii și busolă.