Pentru cei care cunosc mai bine fazele luptei surde dintre actualul preºedinte al PSD ºi (posibil) viitorul preºedinte executiv al organizaþiei Bucureºti, etapa la care a ajuns relaþia Geoanã-Vanghelie poate sã parã surprinzãtoare. Profitând de absenþa prelungitã ºi previzibil definitivã a lui Dan Ioan Popescu, care are de lãmurit spinoasa problemã a milionului de euro pentru care magistraþii considerã cã nu prea existã justificãri, prietenii din partid ai acestuia au evocat necesitatea unei continuitãþi organizatorice prin alegerea unei conduceri interimare care sã devinã definitivã, formatã din tandemul Oprescu-Vanghelie. Primarul sectorului 5 se bucurã, surprinzãtor, cum spuneam, de neîncrederea deplinã a lui Mircea Geoanã, care considerã cã acesta 'poate sã facã faþã cu brio acestei situaþii' - adicã situaþie de preºedinte executiv. Nici Vanghelie nu se îndoieºte de acest lucru: sunt tânãr, vioi ºi am ce n-au mulþi politicieni - credibilitate, zice el. Este un veritabil happy-end dupã un curs al evenimentelor care parcã, în urmã cu aproape doi ani, sã ducã în cu totul altã direcþie. Pe atunci partidul credea, prin persoana lui Adrian Nãstase, cã primãria Capitalei n-ar putea fi smulsã din ghearele lui Traian Bãsescu decât de un om tânãr ºi cu maniere americane, motiv pentru care l-a împins aproape cu sila pe Mircea Geoanã. În aceeaºi ordine de idei, în campania de epurare a baronilor locali a fost inclus ºi Marian Vanghelie, suspendat din partid ºi punându-i-se chiar un contracandidat în alegerile pentru primãria sectorului 5. Lucrurile n-au mers aºa cum s-a dorit. Geoanã a fost înfrânt, spectaculos, din primul tur ºi 'învingãtorii' din umbrã s-au grãbit sã-l ºi excludã din organizaþia localã. Vanghelie a rãmas în Primãrie, tot din primul tur ºi când s-au mai liniºtit apele, i s-a ridicat ºi suspendarea. Din acest moment el n-a mai avut un alt scop decât lupta fãrã menajamente împotriva lui Adrian Nãstase ºi a oamenilor acestuia. Cu o tenacitate ieºitã din comun, sfidând ironiile ºi bãºcãlia fãcute pe seama sa, Vanghelie s-a angajat într-o campanie de obþinere a puterii pe care nimeni n-a mai reuºit sã i-o contracareze. Având - spre deosebire de alþii - o realã susþinere popularã, ºtiind sã-ºi manevreze suporterii în aºa fel încât sã-ºi poatã lichida, rând pe rând, adversarii, el se aflã acum la posibilul apogeu al carierei sale. Cu un Sorin Oprescu gurã-bogatã, dar cam zgârcit la fapte, nu-i va fi, desigur, greu, sã ducã lucrurile în direcþia doritã ºi sã exercite o presiune serioasã asupra centrului, cãruia de acum înainte îi va impune el deciziile. Marian Vanghelie este un tip aparte de politician - un soi de mamifer vorace, acþionând în voie printre dinozaurii pe cale de dispariþie ai unei epoci care nu-i mai poate suporta.