Unul dintre marile tabu-uri americane constã în faptul cã un negru nu poate deveni preºedinte al Statelor Unite. Asta nu înseamnã însã cã un om de culoare nu poate ajunge pe unele dintre cele mai înalte trepte ale administraþiei. Regula a fost întãritã, de douã ori chiar, în cursul primului mandat al lui G.W.B. când a lucrat cot la cot cu doi politicieni de culoare - ministrul de Externe, Colin Powell, ºi consilierul pe probleme de securitate naþionalã, Condoleezza Rice.Powell este un personaj emblematic pentru visul american. Jamaican de origine, el a intrat în armatã unde a urcat treaptã dupã treaptã (în aceeaºi armatã care în al doilea rãzboi mondial îi folosea pe negri doar la servicii ºi nu în calitate de combatanþi) pânã la funcþia de ºef de Stat Major al Armelor Reunite, în timpul primului rãzboi din Golf, purtat de tatãl actualului preºedinte. Adoptat de fiu, Powell a desãvârºit (pânã la un punct) opera primului, în calitate, de data aceasta, de diplomat - profesie pentru care a dovedit reale calitãþi. Douã sunt ipostazele în care mi s-a fixat în memorie imaginea actualului demisionar de la Casa Albã.Prima dateazã din toamna lui 2002, la Summit-ul Pãmântului, organizat în Africa de Sud, la Johannessburg. Powell a fost atunci emisarul preºedintelui Bush, care nu a dorit sã se numere printre ºefii de state prezenþi la o discuþie delicatã, pe tema împãrþirii resurselor pãmântului între bogaþii ºi sãracii Planetei. Un emisar cum nu se putea mai potrivit, culoarea sa corespunzând celei care caracterizeazã sãrãcia. Sãracii, însã, nu l-au acceptat. L-au huiduit de la începutul pânã la capãtul discursului susþinut cu dificultate ºi cu demnitate. A tãcut minute în ºir, ascultând fãrã sã i se clinteascã o trãsãturã a feþei, corul invectivelor pe care nu le merita. N-a fãcut pasul înapoi . Ca un adevãrat ostaº, a rãmas la datorie pânã la capãt... Cea de-a doua dateazã din timpul pregãtirilor pentru invadarea Irakului ºi a încercãrilor americanilor de a convinge comunitatea internaþionalã cã Saddam nu va ezita nici un moment sã foloseascã armele de distrugere în masã pe care le deþine.Mai bine de o orã, Powell a citit în faþa Adunãrii Generale a ONU tot felul de tabele ºi a comentat neconvingãtor imagini în care nu reuºea nici el sã vadã mare lucru. Era o caznã cumplitã, cãreia-i fãcea faþã doar din acelaºi sentiment al datoriei, prezentã în militarul din el, deghizat în diplomat. Nu a fost o prestaþie lamentabilã. A fost, cel mult, una de care cred cã s-a jenat întotdeauna. De-acum înainte, în viaþã, jamaicanului eliberat de la curtea regelui George, nu mai are de ce sã întâmpine situaþii de acest fel. Pentru cã, abia acum, urmaºul sclavilor, este un om liber. |