Toată lumea a rămas perplexă când a auzit că Traian Băsescu a devenit academician. Brusc, gândul m-a dus la „CODOI” și la polimerii răposatei, deoarece „odiosul” a avut bunul simț să nu se bage în așa ceva pentru că, oricum, existenta a doi academicieni în aceeași familie era o situație care putea să ducă la dispute și chiar conflicte de idei.
Eu unul m-am gândit că dacă tot nu mai are obiective politice, președintele nostru ar putea să nutrească ambiții de altă natură. De ce nu și dintre cele academice, dacă acolo se află deja Iliescu? E drept, acesta s-a mai ostenit să scrie niște cărți, dar asta din lipsă de ocupație, mai ales după ce l-au debarcat de la partid. În același timp, m-am gândit că noțiunea de „academician Traian Băsescu” are în ea ceva contra naturii, termenii fiind incompatibili. De orice poate fi acuzat Traian Băsescu, numai de propensiuni academice nu. Și asta nu mi se pare un defect. Este o realitate, consecința unui ADN unic și a unui context cultural și uman. Așa cum nu toți pot să fie comandanți de navă, nu pot fi nici academicieni.
Ce m-a mirat, totuși, a fost că Traian Băsescu a acceptat acest onor. Omul are o decență naturală, nedisimulată și nu a dorit niciodată să pară altceva decât este, cu avantajele și dezavantajele acestei condiții. Nu mi-a trecut prin cap că Academia respectivă i-a trimis pachet brevetul și i l-a lăsat la poartă, că tot era plecat în Japonia.
Iată însă că președintele s-a întors și a dezumflat gogomănia academică. Le-a trimis academicienilor o scrisoare în care le-a spus de la obraz că nu consideră că gestul de a le fi acordat un sediu pe când era primar, ar trebui răsplătit cu un titlu academic. Cu alte cuvinte: dacă v-am dat casă, nu înseamnă că trebuie să-mi rezervați și mie o cameră. Dacă alții consideră acest lucru normal, e treaba lor.
Gestul mi se pare încărcat de semnificații și, în același timp, un apropo la adresa altor academicieni, doctori, conducători de doctorate și alte titluri de care s-a cam umplut lumea politică. Creând tot atâtea incompatibilități care, din nefericire, nu intră în sfera de acțiune a ANI. Poate, însă, că ar trebui creată și o agenție de profil…