Se spune că oamenii compensează anumite deficiențe fizice, prin componente caracteriale. Câțiva dintre marii tirani ai lumii, remarcabili prin voința cu care și-au atins scopurile, au fost ''oameni mici de stat''. E suficient să-i amintim pe Ștefan cel Mare, pe Napoleon sau chiar pe Nicolae Ceaușescu. Nu este nici vina și nici meritul dlui Emil Boc că nu privește, la propriu, lumea de sus. E meritul naturii umane care ne-a lipsit de șocul monotoniei. Dar îi aparține în totalitate calitatea și capacitatea de a răzbate dincolo de prejudecăți și de a-și face auzită vocea și cunoscut ritmul gândirii și al vorbirii. Dl Boc a ajuns pe cea mai înaltă treaptă a organizației politice din care face parte nu datorită înălțimii, ci datorită calităților sale de luptător pe redutele ideologiei. S-a înălțat văzând cu ochii, dar mai ales de când conducerea partidului a fost preluată de Traian Băsescu care i-a evaluat cu precizie calitățile: bun de gură, răbdător, răzbătător, ascultător. Acestea au făcut din el candidatul ideal la o succesiune prin care actualul șef al statului dorea să-și mențină neștirbite influența și autoritatea asupra partidului pe perioada mandatului. În această calitate dl Boc a dovedit că este o excelentă cutie de rezonanță a ideilor prezidențiale promovându-le cu zel, ca și cum ar fi fost ale sale proprii. Dl Boc are, însă, din când în când, pusee de autoritate. Nu mai departe decât înaintea discutării bugetului, dânsul lansa, răspicat, o chemare la luptă: Să le dăm peste bot pesediștilor! Să nu acceptăm nici unul dintre amendamentele lor! Să le arătăm cine este stăpânul! Întâmplarea a făcut ca această demonstrație de forță să nu mai fie necesară, Opoziția părăsind sala în momentul votării, acesta rămânând o simplă formalitate pentru majoritate. Dl Boc, campion al democrației, care a veștejit în repetate rânduri, pe când era în Opoziție, maniera obtuză în care fosta Putere tranșa dispute în care deținea majoritatea, ar putea să fie mulțumit. Nimic din ceea ce va însemna exercițiul bugetar al anului viitor, an decisiv pentru intrarea în UE, nu va purta amprenta Opoziției. Este un buget sută-la-sută al Alianței. Și așa va fi, chiar și în cazul în care deciziile care au condus la structurarea sa se vor dovedi mai puțin realiste. Asumându-și succesul impunerii punctelor de vedere, Alianța și dl Boc își asumă și eșecurile. Ceea ce numai democratic nu este, într-o țară în care pluralismul are tocmai meritul de a lăsa să se facă auzite toate opiniile. Si în care forțele politice, indiferent de ce parte a exercițiului puterii se află, au ca principal obiectiv mai binele națiunii. Nu al unora sau altora. |