Ideea premierului legatã de publicarea declaraþiilor de avere ale demnitarilor poate sã dea naºtere unei adevãrate lovituri publicistice. Imaginaþi-vã cu cât nesaþ se vor repezi românii sã lectureze lista bunurilor mobile ºi imobile ale fiecãrui deputat, senator, ministru, secretar de stat ºi ce-o mai prevedea lista de demnitari aleºi ºi numiþi! Imaginaþi-vã ºi ce reacþii va stârni constatarea cã x sau y, cãruia i s-a dus buhul despre viaþa îndestulatã pe care o duce, este de fapt lipit pãmântului, cã stã în gazdã la o veriºoarã, cã mãnâncã la cantina Senatului ºi cã se deplaseazã cu bicicleta! Sau cã altul, care umblã modest, cu acelaºi costum de haine de când a fost ales, este proprietarul mai multor case decât nu mai ºtiu care antreprenor. Lãsând gluma la o parte, trebuie sã recunoaºtem cã în momentul în care starea materialã (cât va fi ea de realã) a pãturii care conduce ºi administreazã þara va fi cunoscutã, ne vom putea face o idee mai clarã asupra motivaþiilor ºi intenþiilor celor care o reprezintã. Dar mai ales - dacã mecanismul va funcþiona - asupra influenþei calitãþii pe care o deþin asupra veniturilor - altele decât cele cuvenite! Desigur, unii se vor întreba dacã un parlamentar sau un ministru trebuie condamnat la sãrãcie - dacã o leafã de parlamentar sau de ministru poate fi consideratã ca atare. Rãspunsul e simplu: da, dacã vor sã slujeascã þara. Politica este, ar trebui sã fie un soi de apostolat ºi nu o sursã de îmbogãþire. Cine vrea sã se îmbogãþeascã ºi-l þin balamalele are la dispoziþie libera iniþiativã ºi economia de piaþã. Politica ar trebui sã fie una, iar afacerile alta. Reþeta tranziþiei amestecã însã cele douã calitãþi, rezultând o combinaþie de genul ou-gãinã: politicianul îºi foloseºte influenþa pentru a-ºi promova afacerile, iar afacerile pentru a-ºi consolida poziþia politicã. Nu-mi fac iluzia cã iniþiativa d-lui Nãstase va rezolva problema. Ce mare complicaþie sã-þi treci afacerile pe numele soacrei, nevestei sau copiilor, iar tu sã pozezi, curat ca o floare, pentru cartea de onoare a Parlamentului? Sau a guvernului? Ideile trec, problema rãmâne. ªi ea þine, în special, de modul în care este deprinsã lecþia democraþiei ºi de respectul faþã de domnia legii. În absenþa acestora, totul este posibil.