Înconjuratã de o inutilã aurã de mister, depoziþia dlui preºedinte lliescu în faþa Comisiei parlamentare Decembrie '89 "a fost prezentatã la televiziune în ultimele douã seri". Cu excepþia câtorva precizãri legate de competenþa sau incompetenþa unor personaje din Revoluþie, mãrturiile dlui preºedinte n-au adus nimic nou faþã de ceea ce se cunoºtea, inclusiv din cartea domniei sale. Depoziþia a avut un pronunþat caracter polemic, argumentele aduse în discuþie rãspunzând câtorva dintre afirmaþiile concertate într-o campanie de presã care-ºi propune, destul de strãveziu, sã repete performanþa demolãrii preºedintelui Nixon. Capetele de acuzare vehiculate cu ostentaþie sunt trei: lliescu ºi ai sãi au plãnuit din timp o loviturã de stat; lliescu i-a chemat în ajutor pe ruºi; lliescu a declanºat acþiunea teroriºtilor pentru a-ºi întãri puterea proaspãt preluatã.

Existã, desigur, o anumitã tehnicã, potrivit cãreia scopul scuzã mijloacele. În cazul nostru, imposibilitatea de a-l Înlãtura pe lliescu pe cale electoralã pare sã fi determinat aceastã acÞiune de tip juridico-moral. ªi ce probã mai Înaltã de democraÞie decât aceea a revocãrii unui preºedinte gãsit vinovat de nerespectarea legii? În cazul de faÞã, Însã, chiar dacã acuzaÞiile ar putea fi dovedite (ceea ce nu prea pare sã fie cazul), care este temeiul juridic? Nici un altul decât... legalitatea socialistã! Pentru cã, Într-adevãr, dl lliescu poate fi Învinuit de dãrâmarea lui Ceauºescu În afara cadrului legal ºi fãrã aprobarea Marii Adunãri NaÞionale! Aºa Încât ultima Întrebare de pus n-ar fi decât: justiÞialism sau nostalgie prost mascatã?