Decizia luatã de Partidul Umanist al domnului Voiculescu de a-ºi Întãri identitatea prin constituirea grupului parlamentar propriu are semnificaÞii mai adânci decât poate sã parã la prima vedere. Pãtruns pe prima scenã politicã la remorca PDSR-ului, Împreunã cu care a alcãtuit polul social-democrat preelectoral - una dintre inspiratele miºcãri ale preºedintelui sãu - partidul umanist n-a gustat prea mult condiÞia de anexã politicã a partidului Învingãtor. NeÎnÞelegerile ºi disensiunile s-au manifestat de timpuriu, unii considerându-le manifestãri de orgoliu, iar alÞii de responsabilitate. Ele s-au acutizat În momentul În care partenerul minoritar a Început sã racoleze dintre membrii celui majoritar ºi când a Început sã-ºi aroge exclusivitatea iniÞiativelor din zona afacerilor mici ºi mijlocii. Decizia lui Voiculescu de a desprinde doctrina umanistã de social-democraÞie ºi de a o orienta spre liberalism se pare cã a umplut paharul. Dupã cum acordul cu UDMR-ul pare acum sã fie cel care a dat semnalul desprinderii de facto. Avându-ºi spatele asigurat graÞie voturilor maghiare, social-democraÞii par acum mai liniºtiÞi În perspectiva voturilor viitoare ºi este de presupus cã nu vor face din aceastã "separaÞie de bunuri" o problemã. Ea creazã o problemã pentru umaniºti. Delimitarea lor poate atrage dupã sine pierderea portofoliului IMM-urilor (faÞã de care Executivul ºi-a manifestat, nu foarte voalat, rezervele), precum ºi a unor alte posturi din linia a doua, cu care au fost recompenaÞi umaniºtii. Trecerea lor Într-o semi-opoziÞie, În perioada cu care opoziÞia practic nu conteazã, riscã sã-i plaseze În conul de umbrã al interesului public, cu tot suportul grupului media de care partidul mai dispune (totuºi!) sau, Înr-un caz fericit, În avangarda luptei pentru preluarea stindardului acestuia, cu toatã ereditatea incomodã a participãrii la guvernare. Prin crearea grupului parlamentar, PUR se vrea mai independent, mai liber În miºcãri, mai credibil În mesaj. Cu alte cuvinte, mai pur. Are nevoie, Însã, ºi de greutatea specificã necesarã, pe care cele câteva racolãri ºi adeziuni de imagine nu i-o conferã Încã.