Venirea iernii trezeºte în majoritatea populaþiei presimþiri sumbre, legate de factura de încãlzire. Cu excepþia celor care-ºi permit sã zboare spre þãrile calde pentru a se mai echilibra termic, restul românilor asistã la un soi de poveste a vrejului de fasole care creºte vãzând cu ochii fãcându-ne captivi ai încrengãturii sale de inflorescenþe. Povestea gazului românesc este una lungã ºi plinã de învãþãturile pe care nu ºi le asumã nimeni. Suntem una dintre puþinele þãri europene producãtoare de gaze naturale. Ceauºescu a folosit acest atu în campania sa de industrializare forþatã. Statul fiind cel care fixa preþul, ºi nu piaþa, a fost simplu sã se extindã continuu acest proces pânã când i-a fãcut captivi pe planificatorii comuniºti. Ultimele ierni dinaintea cãderii comunismului au pus în evidenþã incapacitatea de a rezolva problemele oamenilor. Cele vreo 10-15 procente de consum casnic au fost sacrificate pe altarul focului continuu al unei industrii producãtoare de stocuri, în timp ce oamenii au îngheþat iarnã de iarnã în casele lor, supuºi unor restricþii bezmetice ºi inumane. Într-un fel, gazul ºi penuria de energie în general, au contribuit poate decisiv la revolta popularã care i-a doborât pe Ceauºescu ºi regimul sãu. Dupã '89 s-a liberalizat brusc ºi necalculat extinderea reþelei de alimentare casnicã ('îngheþatã' ani de zile), concomitent cu reducerea continuã a consumului industrial. Subvenþionat cu costuri generale mari, câþiva ani de zile, preþul metrului cub a început sã creascã necontrolat. Iluzia debranºãrii a fãcut sã prolifereze centralele de apartament ºi independenþa termicã. Pânã când preþul galopant ºi-a spus cuvântul. ªi continuã sã ºi-l spunã din plin: ieri vreo 5%, la sfârºitul anului încã vreo 20. Scumpiri. Nimeni nu ºtie unde se va ajunge. Începe însã sã se afle de ce: costurile pe care le plãtim sunt fictive. Nereale. Ele nu se bazeazã nici pe costurile extragerii gazului autohton ºi nici pe cele ale celui importat. Practic, suntem victimele unei mega-escrocherii, fãcutã la nivel înalt, de cãtre chiar autoritãþile 'competente' care s-au angajat într-un joc nebunesc: acela al acceptãrii unor aranjamente dubioase care fac ca noi sã cumpãrãm gazul rusesc de la intermediari, cãrora le plãtim comisioane imense. Nu cu totul dezinteresat: cine-i va cãuta, cu atenþie, la buzunare, pe autorii unor semnãturi celebre, va înþelege mai bine de ce. Iarna asta va fi, pentru majoritatea românilor, una dintre cele mai grele. Într-un fel, asemãnãtoare cu cea din '84-'85. Mulþi dintre cei care nu vor avea cu ce sã plãteascã vor prefera sã îngheþe în case. Sau - soluþie extremã - dând drumul unei ultime porþii de gaz cu care sã cãlãtoreascã spre lumea cealaltã. Una mai caldã, probabil...