Un distins confrate a încercat, într-o recentã emisiune de televiziune, sã afle de la dl Radu Vasile ce a discutat acesta, între patru ochi, timp de douã ore, cu Vladimir Putin, cu prilejul vizitei oficiale pe care a efectuat-o premierul român la Moscova în toamna anului trecut. Din punctul de vedere al gazetarului, dornic sã ºtie cât mai multe, întrebarea era perfect justificatã. Dupã cum, justificat mi s-a pãrut ºi rãspunsul lui Radu Vasile: „A fost o convorbire pajrticularã". Sigur cã da: n-am prea auzit pe undeva, prin lumea civilizatã, ca liderii politici sã stea la taifas cu jurnaliºtii ºi sã le serveascã pe tava secretele abordate în discuþiile pe care le au. Vi-1 imaginaþi pe Clinton fãcând asemenea destãinuiri despre convorbirile sale cu Elþîn? Sau pe Chirac - despre ce discutã cu Schroder? Noi continuãm sã fim victimele unui sindrom: cel al transparenþei totale - în contrast cu obsesiva secretomanie de tip comunist. Existã, însã, o limitã a decenþei ºi eu cred cã Radu Vasile a punctat acest lucru cu precizie. Altceva aº vrea însã sã spun. Ca gazetar, dispun de informaþii referitoare la foarte slaba pregãtire a acestei vizite. Abia în avion premierul a avut ocazia sã rãsfoiascã documentarul pus la dispoziþie de cãtre Ministerul de Externe, în care, însã, paradoxal, se vorbea mai mult despre NATO ºi despre politica noastrã vizavi de Alianþã! Ar fi fost neghiobie ca cineva sã ia în consideraþie o asemenea documentaþie aberantã. La Kremlin, în mijlocul discuþiilor oficiale ale delegaþiilor, Putin a pãrãsit încãperea scuzându-se cã are de dat un telefon. Ieºind pe hol la o þigarã, Vasile a fost luat de braþ ºi introdus într-un alt birou, în care n-a mai avut acces nici un însoþitor. Vreme de douã ore, cei doi premieri au discutat, în francezã, ceva. Ce? N-a mai aflat nimeni. Nu ºtiu sã se fi produs vreun memo al acestor discuþii, care sã intre în arhivele Guvernului sau ale Externelor. Nu cred cã premierul rus ar fi pierdut atâta timp sã bârfeascã despre fotbal sau despre femei. Mi se pare logic ca ex-premierul român sã nu se lanseze în confesiuni televizate pe aceste teme. Dar mi se pare profund anormal ca acest subiect sã nu figureze în nici un document - cu gradul corespunzãtor, legal, de secret. Or, mi-e teamã cã în vijelia reformelor ºi a remanierilor, conþinutul acestei discuþii va rãmâne necunoscut istoriei. Vom ºti, însã, de-a fir a pãr, ce e cu „firul roºu" pe care nu s-a vorbit niciodatã.