Vineri şi sâmbătă, preşedintele şi premierul "oamenii numărul 1 şi 4 "din stat s-au aflat la Sevilla, pentru a participa la summit-ul de vară al liderilor Uniunii Europene, invitaţi în calitate de viitori parteneri. În acelaşi timp, "omul numărul 2" - preşedintele Senatului, Nicolae Văcăroiu, se afla pe undeva prin Africa. Mai rămăsese pe acasă doar "omul numărul 3" - preşedintele Camerei, Valer Dorneanu. Pentru 36 de ore, toată răspunderea apăsase din greu pe umerii săi. Noroc că e vară, campionat mondial de fotbal, şi nici sindicalişti, toropiţi de arşiţă, nu sunt prea vioi. Aşa că a fost linişte şi nimeni nu a avut a-şi reproşa nimic. Mai ales că, atât relaţiile guvernamentale cu Europa, cât şi cele parlamentare cu Africa sunt importante.Când s-au întors acasă cei trei, am răsuflat uşuraţi! Uşurarea a ţinut, însă, doar alte 36 de ore! Pentru că luni la prânz "omul nr.1" în stat s-a urcat în avion şi a plecat spre Istambul, la o reuniune a Mării Negre, urmat după doar vreo 6 ore şi de "omul nr. 4" în stat, într-un arc peste continente, tocmai în China. "Omul nr. 2" abia sosit din Africa, se pregăteşte şi el, peste vreo două zile, s-o ia iarăşi la drum. De data asta, până în vecini, la fraţii noştri (de suferinţă europeană şi euroatlantică) bulgarii. Şi, iarăşi, rămâne dejurnă "omul nr. 3", dl Dorneanu, pe care cineva, nu se ştie cine, pare să-l cam fi tăiat de la deplasări. Ce vreau să spun: este, desigur, important, mai ales în actuala conjunctură, să fim prezenţi peste tot pe unde interesele României o cer. Este important să demonstrăm că suntem un partener valabil şi atent pentru tot ce înseamnă relaţii şi desfăşurări internaţionale. Dar parcă prea umblăm mult pe-afară, mai mult chiar decât pe dinăuntru - şi când spun asta nu mă refer doar la primii 4 oameni din stat. Ci şi la următorii vreo 500, sau câţi o fi numărând calitatea de demnitar reprezentant al statului. Parcă prea dăm cu uşurinţă cu banii ce ne lipsesc de la atâtea şi atâtea activităţi vitale, de-a azvârlita pe diurnele delegaţiilor numeroase ce-i însoţesc cu regularitate pe trimişii noştri mai mult sau mai puţin speciali. Şi parcă prea se deplasează aceştia, fiecare de capul lui, fără să existe măcar aparenţele unei minime coordonări.