ÃŽntr-unul dintre ultimele sale interviuri din acest an Traian Bãsescu afirma cã a primit o cerere de graþiere din partea generalului Stãnculescu, pe care o va studia cu atenþie înainte de a lua o decizie. Generalul Stãnculescu este ultimul deþinut politic din România. El nu a fost condamnat pentru delicte de drept comun. Deci, dupã 20 de ani de la Revoluþie ºi de la instaurarea regimului democratic, în România mai existã deþinuþi politici. Unul singur. Destinul generalului este straniu. A fost unul dintre ofiþerii de elitã ai armatei comuniste. A avansat rapid, ajungând în cele mai înalte ºi importante funcþii, care fãceau din el un interlocutor obiºnuit al cuplului de dictatori (încã nu se ºtie câtã legendã ºi cât adevãr este în replica atribuitã “tovarãºei”, la decolarea de pe CC: “Victoraº, ai grijã de copii!”). La debutul tulburãrilor din Decembrie a fost trimis la Timiºoara, sã coordoneze acþiunile armatei, sub comanda unicã de la partid. A simþit cã lucrurile merg într-o direcþie nefavorabilã ºi s-a degajat punându-ºi piciorul în ghips – gest ce putea sã-l coste scump în caz cã ar fi fost deconspirat de medic. A revenit la Bucureºti la timp pentru a asista la ultimele clipe ale dictaturii ºi la sinuciderea lui Milea. ÃŽntr-un ciudat duet cu Guºã, a preluat, de facto, comanda armatei, la sediul ministerului, unde i-a avut în mânã pe proaspeþii emanaþi. Ar fi putut da cu uºurinþã o loviturã de stat militarã, perfect justificatã de haosul instalat în þarã. N-a fãcut-o. A predat, practic, puterea, în mâinile CFSN-ului. A participat la judecata “revoluþionarã” a Ceauºeºtilor, fiind singurul din complet pe care aceºtia îl cunoºteau, calificându-l chiar de “trãdãtor”. A fost organizatorul procesului ºi al execuþiei. A fãcut parte din primul guvern, dar nu ca titular al Armatei – portofoliu pe care a fost nevoit sã-l cedeze “Kaghebistului” Militaru - ci la Industrie, cu care avusese constante legãturi dinainte. A revenit la cârma Armatei, dupã tentativa de puci a CADA, unde a rãmas pânã în aprilie ’91, când Roman l-a remaniat ºi l-a trecut în rezervã, ocupându-se în continuare de business-uri private. Problemele lui au apãrut odatã cu schimbarea “regimului”. Noul preºedinte Constantinescu, care promisese în campanie sã scoatã la luminã “adevãrurile” Revoluþiei l-a luat drept þintã principalã în campania de pedepsire a “vinovaþilor”. A fost cercetat ºi judecat dupã tipicul comunist, primind o condamnare excesivã ºi inabil justificatã. A pãrãsit þara ºi a petrecut câþiva ani prin Turcia, ca refugiat politic. A fãcut recurs la sentinþa de condamnare, care i-a fost respins ºi, dupã noua schimbare de regim, a fost ºi încarcerat – în 2008 – pentru a ispãºi o pedeapsã desproporþionatã, de 15 ani pentru “reprimarea revoluþiei de la Timiºoara”. ÃŽn vârstã de 83 de ani, controversatul general ar putea sã sfârºeascã în puºcãrie, dacã Bãsescu va considera cã o graþiere ar putea avea efecte electorale nefavorabile asupra regimului sãu. Paradoxal, dacã Ceauºescu n-ar fi fost împuºcat la Târgoviºte, probabil cã azi ar fi fost liber…
|