Evenimentul care a inflamat finalul sãptãmânii trecute ºi care a reuºit sã mai atenueze interesul faþã de dedesubturile rãpirii jurnaliºtilor a fost reþinerea ºi ameninþarea cu arestarea a lui Dinu Patriciu.Dinu Patriciu nu este un fitecine. Este un important om de afaceri ºi un politician de marcã. Firma sa, Rompetrol, a constituit unul dintre rarele succese ale privatizãrii ºi varsã, anual, importante sume la bugetul statului, de pe urma cãrora se dau pensii ºi se fac o sumedenie de alte operaþiuni bugetare. Cã în spatele oricãrei privatizãri din România sunt, sau se bãnuieºte cã ar fi niscai lucruri necurate e o constantã a modului de gândire pe care l-a indus o sumã de experienþe nefericite.
Cã Dinu Patriciu este cercetat de Parchet, nu este neobiºnuit. Au mai fost ºi vor mai fi ºi alþii. Dar sã-l arestezi pe Patriciu, pentru niºte încã neprobate infracþiuni de ordin economico-financiar este o enormitate care face parte, din pãcate, din recuzita tradiþional-istoricã a uneia dintre instituþiile care a fãcut cei mai mici paºi pe drumul adaptãrii la regula democraþiei ºi ale modernizãrii justiþiei. Nu este deloc greu sã observi cã instituþia Parchetului, aºa cum funcþioneazã încã, este tributara principiului stalinist al vinovãþiei apriorice ºi al demonstrãrii acesteia cu ajutorul presiunilor psihice ºi fizice. Parchetul a recurs sistematic, chiar ºi în ultimii ani, la arestãri ca ultimã soluþie pentru a închide dosare în ale cãror cauze procurorii nu aveau nici dovezi suficiente ºi nici cunoºtinþele necesare pentru a le înþelege. Mai mult, arestãrile au fost transformate în spectacole mediatice menite sã inducã în conºtiin
þa publicã sentimentul vinovãþiei celor instrumentaþi. Un Temeºan, înghesuit în Dacia Poliþiei, în '97, un fost director de bibliotecã, arestat deasemenea cu mare tam-tam, chiar ºi Iacubov, în sarcina cãruia se pare cã rãmâne doar culpa de a fi fãcut o afacere
proastã (mã rog!) sunt exemple sugestive ale extrapolãrii cercetãrii în domeniul propagandei.Asta pe de o parte. Pe de alta, Parchetul rãmâne înglodat în poziþia de ‚servitor’ al Puterii – oricare ar fi ea – animat de un puternic sentiment de a-i face pe plac acesteia prin rezultatele cercetãrilor pe care le intenþioneazã sau pe care le efectueazã. În cazul lui Patriciu, aceastã servitute are o dublã conotaþie: pe de o parte, rãspunde unei comenzi a fostei puteri care a iniþiat dosarul, iar pe de alta unei sugestii a celei actuale (Traian Bãsescu s-a pronunþat, chiar de la începutul mandatului sãu, despre necesitatea ‚cercetãrii atente’ a afacerilor lui Patriciu). În plus, Dinu Patriciu este unul dintre adversarii notorii ai lui Traian Bãsescu, nu doar pe planul constituirii Alianþei DA, cât ºi pe acela al opþiunilor curente (anticipatele, în special). Practic, se poate spune cã intenþionata arestare a lui Patriciu bifa încã unul dintre
numele de pe ‚lista lui Bãsescu’, pe care acesta nici mãcar nu a încercat sã o þinã secretã.Cu atât mai ipocrit ºi mai cinic a apãrut protestul Parchetului faþã de încercãrile ‚unora’ de a ‚politiza’ acþiunile sale, cu cât politica rãmâne, din pãcate, una dintre prioritãþile acestei ultime redute a stalinismului.
|