Au trecut mai bine de 50 de ani de când mii de români au dispãrut fãrã a lãsa urme în imensitatea stepelor ruseºti, unde au fost duºi într-un prizonierat cu þintã clarã de exterminare, de cãtre trupele NKUD-ului. Împinºi fãrã voie într-un rãzboi care nu era al lor, ºi-au parcurs pânã la sfârºit calvarul, dându-ºi sufletul, de foame, frig ºi boalã, în minele de cãrbune sau de cupru ale Karagandei. Pentru cei rãmaºi acasã, trecerea lor în nefiinþã a rãmas înconjuratã de mister. Cei dragi lor dispãruserã pur ºi simplu în imensitatea sinistrã a Asiei. Dupã 50 de ani, rudele ºi cei apropiaþi nu ºtiu încã dacã vor putea sã le mai aprindã o lumânare la cãpãtâiul lumesc. Vizita lui Ion Iliescu în Kazahstan a avut darul de a pune, într-un fel, capãt acestei aºteptãri. Tânãrul nostru ambasador la Alma Ata, Vasile Soare, om energic ºi cu iniþiativã, care nu-ºi iroseºte timpul aºteptând indicaþii de la Bucureºti, a declanºat o încãpãþânatã cercetare a arhivelor kazahe pentru a da de urmã românilor morþi în prizonierat. ªi a reuºit! Dupã aproape un an de cãutãri el a reuºit ca sã intre în posesia unei liste de aproape o mie de români cãrora condiþiile de detenþie le-au pus capãt vieþii. Lista a fost înmânatã solemn preºedintelui, cu prilejul vizitei fãcutã pe locul sinistrului lagãr din Karaganda, pentru dezvelirea festivã a unui monument ridicat pri osârdia aceluiaºi ambasador, în memoria victimelor. Existenþa acestei liste naºte o nouã speranþã, târzie dar nu tardivã, pentru urmaºii ºi rudele celor dispãruþi. Reconstituirea datelor nu este, însã simplã: consemnãrile fãcute de administraþia lagãrului sunt uneori aproximative. Alteori grafia slavã provoacã dubii legate de identitatea victimelor. Cei interesaþi mai au încã de aºteptat pânã când specialiºtii SIE - instituþie cãreia preºedintele i-a predat listele - vor reuºi sã clarifice tot ce e de clarificat. Dupã o jumãtate de veac, în locurile la fel de neprimitoare ale stepei kazahe, o cruce marcheazã locul în care atât de nedrept s-au frânt atâtea existenþe. A cãror singurã vinã a fost de a se fi aflat în momentul istoric nepotrivit în locul cel mai nepotrivit cu putinþã... |