A apãrut recent cel de-al treilea volum, masiv, din opul intitulat "Cartea albã a Securitãþii". Editorul - Serviciul Român de Informaþii - oferã cititorului un amplu material documentar ilustrând pertinenta analizã fãcutã perioadei avute în vedere: 1958-1968. Este perioada schimbãrilor de tacticã ºi strategie, în care principalul instrument de represiune al statului totalitar începe sã-ºi nuanþeze ºi sã-ºi perfecþioneze metodele, trecând de la exercitarea exterminãrii fizice a celor pe care i-a considerat, de-a valma, adversari, la anihilarea lor civilã. Este epoca în care gulagurile au fost, treptat, înlocuite de o reþea densã de informatori care a avut menirea sã creeze în mintea oamenilor sentimentele de nesiguranþã ºi de teamã, capabile sã anuleze din start tendinþele contestatare. Nu întâmplãtor, în aceastã perioadã atenþia Securitãþii s-a îndreptat, cu prioritate, asupr intelectualilor, clasã pe care liderii comuniºti nu au considerat-o un partener loial pentru politica lor. Volumul în cauzã ne prezintã o veritabilã istorie a culturii române în fiºe de supraveghere, în care observaþiile pertinente se împletesc cu cele mai absurde supoziþii, elementul comun constituindu-l refuzul de a accepta ideea gândirii libere ºi teama de consecinþele acesteia. Lectura este pasionantã, nu numai ca o mostrã de istorie subteranã, dar ºi pentru relevarea mecanismelor "dublei gândiri" orwelliene care a dus separaþia dintre convingeri ºi afirmaþii pe cele mai înalte culmi ale duplicitãþii. O duplicitate care, probabil, ne-a salvat de la o asimilare de tip coreean, dar care prezintã ºi astãzi riscurile unei adaptãri cel puþin parºive la un sistem democratic insuficient închegat. |
|
| Accesari:
1971
|
Adauga o opinie