PrezenÞa conducerii UDMR la Cotroceni pentru a-l soma pe preºedinte sã nu promulge legea ÎnvãÞãmântului constituie ultimul act al unui program bine pus la punct ºi aplicat cu minuÞie vreme de peste patru ani: o campanie de provocãri când mai subtile, când mai fãÞiºe, menitã sã justifice În ochii comunitãÞii internaÞionale actele de nesupunere civicã ce au fost anunÞate cu acest prilej. De ce a fost aleasã tocmai legea ÎnvãÞãmântului ca suport al acestui pas decisiv ? Din aceleaºi raÞiuni propagandistice: UDMR ºtie cã unul dintre argumentele hotãrâtoare În convingerea Europei cã În România minoritatea maghiarã este persecutatã, este tocmai aceastã ameninÞare cu "pierderea identitãÞii culturale". Nu conteazã cã minoritatea maghiarã din România nu este, În fapt, preocupatã de problemele pe care le ridicã liderii sãi politici, nu conteazã nici chiar faptul cã aceastã lege depãºeºte, practic, orice standarde occidentale În materie, conteazã doar cã trebuind sã ÎnveÞe istoria, geografia ºi româna În limba românã, etnicii maghiari vor fi supuºi unui adevãrat genocid cultural ! Liderii prezenÞi la Cotroceni ºtiu foarte bine cã cererile lor sunt inacceptabile, cã refuzul de a onora o decizie a majoritãÞii democratice În numele intereselor minoritãÞii poate constitui precedentul periculos al contestãrii oricãrei forme de autoritate statalã. De altfel, sunt sigur cã ei au mizat din capul locului pe un astfel de refuz ca parte integrantã a unui plan care trece În faza explozivã, absolut Întâmplãtor, nu-i aºa, chiar Înaintea rundei decisive de negocieri privitoare la tratatul de bazã cu Ungaria.

AudienĂža de la Cotroceni nu a fost o consultare. A fost un ultimatum.