Dupã ce i-au înjurat ani de zile pe toate temele, politicienii români au fãcut coadã la temenelele destinate noii conduceri a UDMR.
Al zecelea congres al Uniunii a consfinþit rolul decizional pe care l-a dobândit, în competiþia dintre forþele politice, blocul etnic maghiar. La Oradea a fost o adevãratã competiþie între reprezentanþii Puterii ºi cei ai Opoziþiei în a obþine bunãvoinþa celor care pot înclina balanþa dintr-o parte în cealaltã, aºa încât cuvântãrile þinute în faþa unei asistenþe ce a avut nevoie de traducãtor au cãpãtat accetnte patetice. Pe de-o parte Boc le-a înãlþat osanale pentru rolul jucat în menþinerea sa la putere, iar pe de cealaltã, Ponta ºi Antonescu au încercat sã-i înduplece sã schimbe macazul.
UDMR se aflã la putere de cea mai lungã perioadã neîntreruptã. Dupã primul exerciþiu din perioada Convenþiei Democratice, a urmat alãturarea sa la noua Alianþã D.A. Scurta lor eliminare din formaþia câºtigãtoare – în timpul concubinajului dintre PDL ºi PSD – i-a fãcut sã fie mult mai circumspecþi în criteriile prin care apreciazã ofertele. ÃŽn momentul de faþã UDMR are posibilitatea sã devanseze o eventualã schimbare înainte de scadenþa alegerilor. ÃŽn ciuda subtilei ameninþãri cã dacã nu acþioneazã acum, în 2012 s-ar putea sã fie prea târziu pentru a mai prinde un loc la masa festinului, maghiarii preferã vrabia din mânã. De altfel acesta este ºi sensul succesiunii, Kelemen Hunor fiind un susþinãtor al iniei „loialiste” adoptate de veteranul Marko Bela. Apelurile USL-ului s-au vrut, totuºi, un fel de centurã de siguranþã: chiar dacã momentul nu este suficient de propice pentru intrarea la guvernare – criza nefiind nici pe departe depãºitã, iar riscurile pierderii actualului avans din sondaje prin preluarea pasivului guvernãrii pedeliste rãmânând considerabil – echipa Ponta - Antonescu ar fi preferat, totuºi, mãcar sã disloce partidul etnic din structura de putere actualã pe care astfel o putea þine într-un sah perpetuu.
De ce n-au acceptat maghiarii aceastã ofertã? Din pragmatism. Au obþinut de la Boc ºi compania asigurarea cã urmãtoarele cereri de pe lista lor de revendicãri vor fi satisfãcute, ca preþ al suportului. Dupã legea Educaþiei urmeazã Legea Minoritãþilor. Odatã bifatã ºi aceasta, ungurii se vor simþi mai în largul lor ºi vor putea privi altfel lucrurile. De altfel, tenacitatea cu care ºi-au urmãrit obiectivele este exemplarã. Nici un alt partid nu a manifestat coerenþa ºi unitatea de care a dat dovadã echipa lui Marko Bela. Nici un alt partid nu a manifestat disciplina acestuia – ba chiar ºi principiile unei democraþii interne care celorlalte le-au lipsit cu desãvârºire.
Toate acestea fac din triumful de la Oradea unul meritat – chiar dacã Cassandrele sondajelor ameninþã cu ratarea pragului parlamentar – ca o consecinþã nu a realismului, ci a dispariþiei elementului de echilibru care þinea formaþiunea unitã ºi vigilentã: „contragreutatea” sa, PRM-ul, cel ieºit din scenã prematur. |