Interesantã evoluþia pe parcursul celor 15 ani de democraþie a Uniunii Democratice a Maghiarilor. Interesantã ºi, în acelaºi timp, exemplarã, pentru cã asociaþia culturalã (cãci asta este, de fapt) care vegheazã asupra intereselor celei mai importante minoritãþi (confirmate). Uniunea ºi-a început activitatea pe fondul disensiunilor mocnite dintre cele douã naþiuni 'conlocuitoare' ale Ardealului, ce au explodat pur ºi simplu în 15 martie la Târgu Mureº. Primii ºase ani ai post-revoluþiei au aflat formaþiunea condusã mai întâi de Domokos Geza ºi apoi de Marko Bela în tranºeele luptei pentru ceea ce ei denumeau drepturi, iar majoritarii privilegii. Punctele de vedere se dovedeau aproape permanent ireconciliabile, aproape întotdeauna, Budapesta fiind mai aproape decât Bucureºtii. În mod, însã, remarcabil pentru condiþiile în care lucra, Uniunea a reuºit sã iasã de sub influenþa radicalului Laszlo Tokes, cel care nu a precupeþit nici un efort - atâta timp cât s-a bucurat de influenþã asupra sa - de a plasa formaþiunea pe o poziþie cât mai radicalã, cu permanent recurs la autoritãþile europene. Prima schimbare majorã în destinul politic al Uniunii s-a produs în 1996 când s-a alãturat noii Puteri, formatã de coaliþia CDR cu PD, intrând practic la guvernare prin obþinerea unor portofolii guvernamentale. De aici înainte UDMR devine un soi de 'soldat universal', sprijinind pentru formarea majoritãþii acea formaþiune care o ajutã sã-ºi atingã obiectivele. 'Aliat de serviciu', partidul lui Marko Bela se distinge prin consecvenþã ºi unitate, devenind, practic, o formaþiune-model, de la care oricare dintre celelalte are de învãþat. Drumul parcurs de la exigenþa de a fi doar 'buni unguri', pânã la aceea de a deveni 'buni români de etnie maghiarã' nu a fost unul simplu ºi cele mai mari merite într-o astfel de evoluþie o au câþiva dintre liderii sãi, între care Gheorghe Frunda ºi Ma rko Bela, acesta din urmã remarcându-se printr-o campanie electoralã - model, care a fãcut din el - între cei 12 prezidenþiabili - unul dintre cei mai demni de încredere politicieni români. De etnie maghiarã, bineînþeles.... |