Interesantă evoluţia pe parcursul celor 15 ani de democraţie a Uniunii Democratice a Maghiarilor. Interesantă şi, în acelaşi timp, exemplară, pentru că asociaţia culturală (căci asta este, de fapt) care veghează asupra intereselor celei mai importante minorităţi (confirmate). Uniunea şi-a început activitatea pe fondul disensiunilor mocnite dintre cele două naţiuni 'conlocuitoare' ale Ardealului, ce au explodat pur şi simplu în 15 martie la Târgu Mureş. Primii şase ani ai post-revoluţiei au aflat formaţiunea condusă mai întâi de Domokos Geza şi apoi de Marko Bela în tranşeele luptei pentru ceea ce ei denumeau drepturi, iar majoritarii privilegii. Punctele de vedere se dovedeau aproape permanent ireconciliabile, aproape întotdeauna, Budapesta fiind mai aproape decât Bucureştii. În mod, însă, remarcabil pentru condiţiile în care lucra, Uniunea a reuşit să iasă de sub influenţa radicalului Laszlo Tokes, cel care nu a precupeţit nici un efort - atâta timp cât s-a bucurat de influenţă asupra sa - de a plasa formaţiunea pe o poziţie cât mai radicală, cu permanent recurs la autorităţile europene. Prima schimbare majoră în destinul politic al Uniunii s-a produs în 1996 când s-a alăturat noii Puteri, formată de coaliţia CDR cu PD, intrând practic la guvernare prin obţinerea unor portofolii guvernamentale. De aici înainte UDMR devine un soi de 'soldat universal', sprijinind pentru formarea majorităţii acea formaţiune care o ajută să-şi atingă obiectivele. 'Aliat de serviciu', partidul lui Marko Bela se distinge prin consecvenţă şi unitate, devenind, practic, o formaţiune-model, de la care oricare dintre celelalte are de învăţat. Drumul parcurs de la exigenţa de a fi doar 'buni unguri', până la aceea de a deveni 'buni români de etnie maghiară' nu a fost unul simplu şi cele mai mari merite într-o astfel de evoluţie o au câţiva dintre liderii săi, între care Gheorghe Frunda şi Ma rko Bela, acesta din urmă remarcându-se printr-o campanie electorală - model, care a făcut din el - între cei 12 prezidenţiabili - unul dintre cei mai demni de încredere politicieni români. De etnie maghiară, bineînţeles....