Una dintre cele mai stranii consecinţe ale răsturnărilor care au avut loc în decembrie '89 este aceea a dreptului individului de a-şi punej sieşi şi celorlalţi etichetele care-i convin. Cea mai deasă specie este aceea a celor cărora nu Ie-a fost necesar nici un stagiu pentru a trece de la statutul de teoreticieni ai "epocii de aur" la practicieni ai drepturilor omului, ei sărind cu nonşalanţă peste cele două decenii estimate de profesorul Brucan a fi perioada de învăţare a alfabetului şi a noţiunilor de bază. în cadrul speciei, cea mai interesantă subspecie este aceea a turnătorilor democraţi. Aceştia sunt cei care ieri luptau pentru apărarea integrităţii statului comunist împotriva duşmanilor de tot felul contra unei remuneraţii fixe (pentru care semnau un stat de plată) şi care astăzi îşi primesc stipendiile din alte părţi pentru a pune mai presus "securitatea cetăţeanului" de cea a statului.

Exponentul de frunte al subspeciei îmi pare a fi, cu toate meritele, Laszlo Tdkes. Plătit dublu de două securităţi, pentru a turna - ca... românul imparţial - de la una la cealaltă, el este astăzi preşedinte de onoare - nota bene - al unui partid democratic. Este, cum s-ar spune, un turnător democrat, care nu ezită să folosească metodele instituţiilor cărora Ie-a aparţinut pentru a-şi exclude oponenţii. Ceea ce se întâmplă acum în UDMR marchează o victorie clară a turnătoriei asupra democraţiei si consfinţeşte statutul dubios al turnătorului democrat ca personalitate a tranziţiei.