Lipsa de jenã ºi tupeul sunt calitãþi nu doar inevitabile, ci chiar necesare omului politic. Acesta nu trebuie sã fie înzestrat cu memorie ºi sã fie apãsat de afirmaþiile fãcute ºi punctele de vedere susþinute anterior. Pentru el, orice situaþie reprezintã un început iar orice declaraþie este o premierã.
Printre cei mai înzestraþi politicieni cu aceastã calitate se numãrã ºi fostul premier Cãlin Popescu Tãriceanu. Orice om normal, dacã ar fi fost în locul dânsului, s-ar fi dat o perioadã la fund, pânã când lumea ar mai fi uitat modul în care a guvernat ºi punctele de vedere pe care le-a susþinut cu tãrie pânã când s-a rãzgândit. Deunãzi a ieºit la rampã cu un atac vitriolant la adresa noului premier – caracterizat a fiind „un Dorel cu douã mâini stângi”, de parcã dânsul ar fi avut douã mâini drepte. Luminat brusc de divinitate, vede cu deplinã claritate nu numai ce greºeli face acesta, dar ºi cum ar fi trebuit sã procedeze. Omul care a bâlbâit-o patru ani, care s-a hotãrât de mai puþine ori decât s-a rãzgândit, care ºi-a promovat cu tenacitate gaºca de prieteni punând-o în capul mesei pe criterii de cumetrie sau de interes reciproc, vrea acum ca lucrurile sã meargã ca unse.
Culmea tupeului, Tãriceanu acuzã noua putere de nerespectarea opþiunilor alegãtorilor. Dar guvernul sãu de patru ani ce opþiuni a reprezentat? Tãriceanu îl mai acuzã pe Boc cã se ocupã de lucruri neimportante – precum cumulul salariilor cu pensia. De parcã toate cazurile flagrante, de nesimþire ºi de abuz, s-ar fi manifestat pe timpul altcuiva decât al sãu. De parcã cei care au încasat aceste sume astronomice ar fi fost puºi în funcþii de alþii, nu de el. Culmea – culmilor o reprezintã însã pretenþia ca sub înþeleapta sa conducere România a pãºit pe neatinse culmi de progres economic. Se face cã nu înþelege cã economia nu duduia de fel, când credea el asta, ci zdrãngãnea din toate încheieturile sub presiunea speculaþiilor imobiliare în care erau ambalaþi toþi ciracii sãi. Pe când ne sfãtuia, cinic, sã ne cumpãrãm case în America, Tãriceanu mai credea cã þara e la adãpost de tsunami-ul crizei ºi dãdea de-a azvârlita cu bugetul, irosindu-l pe zdrãngãnele ºi mãrgele pentru populaþia electoralã. Acum, când specialiºtii în finanþe ai noii puteri (ingineri la bazã) încep sã descopere dimensiunea goliciunii haznalei publice, Tãriceanu face pe niznaiul: nici usturoi n-a mâncat, nici... Atunci unde sunt banii, unde este produsul economiei care-i zumzãia sub picioare?
Lecþia tupeului pare sã facã parte din cultura generalã a oricãrui politician de doi bani. Preocupat doar sã facã gãlãgie pentru a fi bãgat în seamã ºi pentru ca naivii sã-l creadã mai bun decât alþii. Asistãm la aceste prestaþii de douãzeci de ani ºi nu învãþãm nimic din ele. Nici mãcar faptul cã n-ar mai trebui sã le acordãm nicio atenþie tupeiºtilor, foºti, prezenþi sau viitori...
|
| Accesari:
2850
|
Adauga o opinie