Lungul rãzboi de uzurã declanºat de intenþia Alianþei de a-i schimba pe ºefii pesediºti ai Camerelor cu oameni de-ai sãi pare sã poatã fi întrerupt de un armistiþiu. Problema de fond a disputei o constituie nu schimbarea, în sine, ci intenþia - nedeclaratã - a Alianþei de a nu aºtepta rezultatul contestaþiei pe care PSD-ul o va depune cu siguranþã la Curtea Constituþionalã, pentru a-ºi instala candidaþii - cu toate schimbãrile de echipe, mobilier ºi relaþii ce vor decurge din aceasta. Este, altfel spus, tactica faptului împlinit, iniþiatã de Traian Bãsescu odatã cu desemnarea lui Tãriceanu pentru formarea noului guvern, deºi logica - neaºteptatã constituþional - prevedea cã aceastã operaþiune ar fi trebuit efectuatã, mai întâi, de liderul partidului cu cel mai bun scor electoral. Aceastã tacticã indicã ºi o anumitã nesiguranþã din partea Alianþei, care deºi are majoritatea necesarã pentru a efectua orice shimbãri ar dori, nu are garanþia cã Curtea Constituþionalã va da un rãspuns favorabil dupã ce va analiza plângerea Opoziþiei. Opoziþia, la rândul sãu, se bazeazã pe o decizie deja datã de Curte în aceastã problemã la sesizarea Alianþei, imediat dupã tranºarea preºedinþiei celor douã Camere, mizând pe faptul cã înaltul for nu va risca sã se compromitã dând douã sentinþe contrare în aceeaºi chestiune. Dupã scandalul cu pachetul legislativ asumat prin rãspundere guvernamentalã, pe care Curtea l-a amendat, fiind apoi þintuitã la stâlpul infamiei ºi aruncându-i-se în spinare responsabilitatea pentru un eventual eºec al Aderãrii, situaþia rãmâne delicatã, iar Alianþa, la rândul sãu, mizeazã pe teama multora dintre membrii Curþii de a repeta episodul, chiar cu riscul unui comportament cel puþin inconsecvent. Cam pe aici se situeazã poziþiile ºi aºteptãrile celor douã pãrþi, în cazul în care nu se propune ºi nu se ajunge la un compromis. Perspectiva acestuia a fost însã deja deschisã ºi chiar dacã el nu va fi obþinut dupã primele consultãri de la Palatul Victoria, are ºanse de reuºitã. Asta în cazul în care pãrþile vor fi de acord sã câºtige mai puþin, în loc sã piardã totul. Asta ar însemna ca Alianþa sã renunþe la scaunul lui Vãcãroiu, la Senat, unde echilibrul este sensibil, iar ºansa acestuia de a obþine un nou vot favorabil (secret!) este considerabilã, în schimbul funcþiei lui Adrian Nãstase, pierdutã din capul locului. Aranjamentul s-ar putea consuma fãrã sã se mai facã recurs la Curtea Constituþionalã ºi fãrã sã se mai parcurgã etapele unui scandal ce excede deja nu doar opinia publicã, ci ºi mediile politice europene. |