Suntem în plinã operaþiune de întoarcere pe toate feþele a crizei politice generate de destituirea ilegalã, zic unii, perfect justificatã, zic alþii - a premierului Vasile, de cãtre preºedintele Constantinescu. Vã propun ca, de aceastã datã, sã privim problema dintr-un unghi mai puþin obiºnuit. Este evident cã în viaþa noastrã politicã deciziile importante nu se iau în funcþie de programe, convingeri ideologice sau precepte morale, ci mai ales în funcþie de umori. Depinde cum se scoalã omul din pat: cu faþa în sus sau în jos. Dacã i-a plãcut sau nu cafeaua pe care i-a fãcut-o (sau nu) nevasta. Dacã ochii celui cu care are de-a face îi produc un sentiment de simpatie sau unul de antipatie. ªi aºa mai departe. O posibilã istorie a ultimilor zece ani din viaþa noastrã, scrisã din perspectiva unui astfel de mod de abordare, ne-ar produce, probabil, stupefacþie ºi ar ridica mari semne de întrebare asupra realitãþii sau ficþiunii lumii care ne înconjoarã. Episodul celei de-a treia demiteri de premier printr-o mineriadã þãrãnistã are la bazã o poveste de amor (politic) în trei: Constantinescu - Ciorbea - Vasile. Constantinescu joacã, în aceasta melodramã, rolul de „macho": el este cel care alege, cãruia-i cad cu tronc unul sau altul dintre actorii scenei politice. Un macho provenind dintr-un gigolo împins în faþã de una dintre maturele doamne ale societãþii civile, care, în efortu-i dãruit, calcã pe bãtãturi pe cei din jur. Cele mai dureroase cãlcaturi le suportã Vasile, logodnic de profesie, înºelat în sentimentele sale de felurite mici trãdãri.Gigolo-ul devenit macho înºealã o datã în plus asistenþa, dãruindu-ºi inima (politicã, bineînþeles) unui alt nou-venit, introdus ºi acesta tot pe uºa din dos, de aceeaºi vajnicã descoperitoare de tinere talente. Cuplul mirilor civici face onorurile Casei Schimbãrii, fãureºte mãreþe planuri de viitor, dar sfârºeºte într-o lehamite reciprocã. Macho-ul se debaraseazã rapid de o nevastã stearpã, care nu reuºeºte sã-i aducã pe lume urmaºi viabili din punctul de vedere al Reformei. De gura lumii, îºi îndreaptã privirile spre logodnica trãdatã. Aceasta, o datã cu pirostriile, îºi pune în cap sã se rãzbune pe trãdãtor, tratându-1 cu sictir (politic) ºi nerãspunzându-i la sentimentele patriotice. Cãsnicie tensionatã, aventuri extraconjugale, orgolii rãnite ºi iatã-ne la un nou final de mariaj. Divorþez! - zice Cotroceanul! Nici moartã! - zice Coana Victoria. ªi aºa mai departe, în clasicul stil dâmbovitean.