Fãrã sã vrea, doamna ministru Ridzi (astãzi e ziua domniei sale – la mulþi ani!) a devoalat una dintre metodele prin care se sifoneazã banii electorali. Nu-mi aduc aminte ca, de pe vremea lui Ceauºescu, cineva sã mai fi fost atât de preocupat de aceastã sãrbãtoare de circumstanþã ºi cu o acoperire mai mult generoasã decât generalã, ca aceastã zi a Tineretului.
Doamna Ridzi a simþit cã aici e rost de ceva beneficii electorale, cu atât mai mult cu cât stagiara sa se încadra perfect în grupa de vârstã. Cât despre succesul unei asemenea acþiuni, el este garantat: dã-le tinerilor un concert cu câteva formaþii în vogã ºi pune-le la dispoziþie niºte bere ºi nu mai este nevoie de nimic altceva. Dacã ºi-ar pune mintea – ºi banii ministerului – doamna Ridzi ar putea face în fiecare sãptãmânã câte o zi a Tineretului, cu acelaºi succes ca pe 2 Mai ºi cu beneficii electorale garantate.
Asta este interfaþa. Fondul problemei stã în altceva: în companiile sau persoanele specializate în organizarea de astfel de evenimente. Pânã nu de mult, când încã nu venise criza, petrecerile astea se fãceau pentru unele firme care în felul acesta îºi promovau produsele. Prestatorii dispuneau de logistica necesarã - scene,corturi, chioºcuri, aparaturã de sonorizare – ºi de relaþiile cu impresarii formaþiilor sau soliºtilor ºi nu aveau nicio problemã în a strânge o asistenþã mereu disponibilã. Criza a rãrit cererile private, dar le-a scos în faþã pe cele ale statului. Veþi fi observat, dealtfel, cã sunt câteva ministere – Sport, Turism, Mediu – care se întrec în a organiza zile, luni ºi sesiuni festive pentru tot felul de evenimente calendaristice. Acestea sunt acoperite de bugete cu atât mai generoase cu cât obiectivul electoral este mai amplu, iar modul de sifonare a banilor este cât se poate de simplu: de fiecare datã se achitã aceaºi scenã, aceleaºi instalaþii ºi aceleaºi prime umflate pentru protagoniºti, pentru ca în culise, o parte din aceºti bani sã se întoarcã, sub diferite forme, la promotori. Nu e nicio filosofie, procedeul este verificat ºi garantat.
Problema este, însã, cã nici premierul, nici alþi lideri cu responsabilitate nu „observã” cã suntem în plinã crizã, cã o politicã de austeritate elementarã ar implica o rãrire corespunzãtoare a petrecerilor ãstora fãrã noimã ºi a cheltuielilor aferente. Bugetul scârþâie din toate încheieturile, dar miniºtri se dau în stambã pe la toate parangheliile care sãrbãtoresc triumful nesimþirii în faþa unei elementare decenþe.
|
| Accesari:
2797
|
Adauga o opinie