Stranie ideea de a alege figura celebrului J.R. ca promotor de imagine pentru o fîrmă de specialitate. Stranie, pentru că băiatul cel mare al familiei Ewing este prototipul a tot ce poate fi mai rău şi mai dez- gustător în caracterul unui om.

Ticălos pe faţă, cinic, apt de orice abjecţie nu doar faţă de străini, ci chiar şi faţă de propria sa familie, recunoscând că unica valoare este banul, cu forţa pe care o dă mânuirea lui, J. R. Ewing este, în ciuda unui anumit schematism, figura cea mai „vie" a serialului, cu cel mai mare grad de corespondenţă în realitate. În faţa unui Bobby bun şi fad, J. R. câştigă toate meciurile, inclusiv cel a cărui miză este simpatia publicului.

Nu întâmplător producătorii filmului au fost nevoiţi să-l învie după ce l-au împuşcat, pentru că reacţia telespectatorilor a fost foarte viguroasă.

Actorul care a dat viaţă personajului - şi încă ce viaţă! - a trecut, prin România, într-un turneu pro- moţional, vizitând şi caricatura bărăgănească a South Fork-ului, prezentată cu emfază de însuşi patronul - falit al acesteia.

Ne-a rămas figura zâmbitoare - cunoscutul său zâmbet de după o ticăloşie - pe panourile care ridică în slăvi virtuţile unui produs de specialitate. Privindu-le mai atent, mă gândesc, în ciuda reacţiei iniţiale, că cei care l-au ales au avut totuşi dreptate: un ticălos de tipul J.R. este figura reprezentativă pentru o societate în tranziţie, în care valorile sunt răsturnate şi amestecate şi în care succesul şi supravieţuirea sunt posibile doar prin ticăloşie, cinism şi lipsă de scrupule.