Adevărul este că, după rezultatul Naționalei de fotbal de la Klengenfurt, arestarea lui Gigi Becali a venit ca o bomboană pe colivă.
Coliva fotbalului românesc. Am trăit ani de zile – mai precis de la succesul de la Sevilla, până la dezastrul de la București, cu sârbii – cu iluzia că ne numărăm printre forțele fotbalului mondial și că acest lucru se datorează nu unor talente de excepție, ci unui mediu propice dezvoltării și împlinirii acestor talente. Am pus mai puțin în balanța aprcierii roadele unor conjuncturi favorabile, sau, pur și simplu, a șansei. Ne-am făcut că nu vedem hibele de organizare și de caracter ale unor competiții interne desfășurate mai mereu la limita penalului și a penalizării. Încăput pe mâinile unor indivizi lipsiți de har, de setoși de câștig rapid, fotbalul românesc a devenit o marionetă a acestor interese. El s-a îndepărtat de public, de sentimentele generoase ale acestuia, și a devenit o simplă miză a unor jocuri oculte. Alături de așa ziși „oameni de afaceri”, care ar fi băgat, chipurile, buni în fotbal, plini de sentimente caritabile, s-au înghesuit la tribuna întâi politicienii în căutare de popularitate ieftină. Galeriile s-au radicalizat, acaparate de bandele de huligani care au descoperit locul unde pot fi băgați în seamă de televiziunile disperate după rating. Declinul a fost lent, dar constant. După câțiva ani de succese, calificările în cupele europene sau mondiale au devenit tot mai rare. Rezerva internă de jucători a fost secată de impresarii veroși care au prosperat pe seama talentului unor oameni aruncați cu prea multă grăbire în focul unor competiții dure. Fotbalul a încetat să mai fie un sport, să respecte principiile sportivității, devenind „terenul de joacă” al feluriților latifundiari de joasă extracție și al experimentelor păguboase ale acestora.
Ieșirea din calificările pentru CM din Africa de Sud se datorează mai puțin aroganței și încăpățânării lui Pițurcă – și ar fi o mare greșeală să fie doar el crucificat – cât epuizării resurselor atât de păgubos gestionate de actuala echipă de la Federație, echipă instalată prin fraudă și expediente și rămasă pe poziție datorită neputinței celor din afară de a le lua locul, toți fiind făcuți din același aluat.
Vor trece ani buni până să putem reconstrui o bază sănătoasă a fotbalului, una care să țină cont de rolul său social și nu numai de profitul celor care-i trag sforile. Ani în care tricolorii devin cât se poate de incolori...