Transmisiunea televizatã are un nou aer oficial. Chestiunea este tratatã cu seriozitate, iar participanþii, cu tot respectul. Un reporter aflat în tabãra uneia dintre pãrþi relateazã care sunt punctele de vedere ale acesteia. Crai- nica mulþumeºte ºi dã cuvântul altui reporter, aflat în cealaltã tabãrã. Doleanþe clare, revendicãri concise, poziþie fermã. Sã dãm acum cuvântul autoritãþilor spune crainica. ªi-1 vedem pe primar, încercând sã se situeze pe o poziþie cât mai nepãrtinitoare. Il vedem pe ºeful poliþiei, preocupat de legalitatea acþiunilor subordonaþilor ºi de reglementarea paºnicã a conflictului, chiar dacã câþiva poliþiºti s-au ales cu capetele sparte (singurele victime, de altfel, ale acestui conflict). Aveam senzaþia cã asist la o transmisiune specialã de pe una dintre scenele de conflict devenite clasice - Kosovo, Timor, Cecenia. M-aºteptam chiar ca doi-trei analiºti de frunte sã fie invitaþi sã dezbatã ºi sã disece problema, depistându-i conotaþiile politice, sociale, etice. Partea asta a lipsit. Din pãcate. Pentru cã altfel am fi avut un model perfect de parodie. ÃŽn fond, fenomenul cãruia i s-a acordat toatã atenþia era unul de gang. O rãfuialã între valutiºti ºi „protecþio- niºti" din Braºov - în fapt, douã aripi a lumii interlope locale. O lume atât de instituþionalizatã, încât nici primarul ºi nici ºeful poliþiei nu cuteazã sã o trateze altfel decât cu respectul cuvenit. Respectul faþã de buzunarele pline din care, dacã nu curge, picã. Dacã lucrurile o vor þine tot aºa, mâine-poimâine vom asista la dezbaterea în Parlament a conflictelor de muncã, bineînþeles, dintre þiganii cocalari ºi ursari, dintre ºmenarii din Smârdan ºi ºuþii din Lipscani, dintre spãrgãtorii de maºini ºi cei de case. Toate acestea, în numele democraþiei ºi al drepturilor omului. Marasmul ºi goana dupã senzaþional îºi dau mâna în a realiza modelul de societate în care trãim: unul pe mãsura componentelor sale.