Afacerea „Portbagajul' e în toi, Bucurenciu e dispărut, în poliție a intrat dihonia, iar în sectorul 6 stă să sară în aer „bomba Dinuță". „Asta ne-ar; mai lipsi!" - își zice curătătorul de corupție Opriș, considerând că și-au făcut planul cu Luțu.
Presa n-are astâmpăr. Mai ales cea tele. Care încearcă să mai învioreze spiritele oferindu-ne o premieră tehnică: în stânga ecranului, reporterul-crainic. În dreapta sus - un infractor victimizat, în transmisie directă de la domiciliu. În dreapta jos, mititel și modest, ministrul de interne. Borfașul are aplomb, nu e la prima apariție, a-nceput deja să aibă stil. Îl trage la răspundere pe ministru. Auziți ce zice domnul! - tra- duce reporterul-crainic.
Ministrul încearcă o eschivă: parcă „domnul" s-a mai contrazis o dată... Da, e adevărat, zice „domnul" infractor - sau victimă? că nu se mai știe exact ce e. Da' atunci era altceva. Și așa mai departe, în direct și la o oră de vârf.
Ce-a înțeles din asta domnul tele- spectator? Că democrația a făcut pași serioși înainte, pe drumul drepturilor omului care n-are frică de lege. Că, răsfățat de media, prinde gustul de a face pe justițiarul. Și prinzând gustul ăsta îi mai ia la refec pe polițiști (parcă ce, ei câte nu ne fac nouă!), îi tăvălesc nițel prin noroi pe șefi (he-he, parcă nu știm noi de ce nu ne predăm la ăia, ci la ăilalți) și se întreține de la - era să zic - „egal", dar el e sus și ministrul jos - domiciliul propriu cu domnul Dudu, care-n ceas de seară e încă la serviciu și dă cu subsemnatul la poporul cu televizor.
Să mai zică ceva de noi vreun for european, că nu respectăm drepturile omului. Nu că le respectăm, le divinizăm chiar!
Numai să nu înceapă să se plângă pe-acolo și polițiștii, ca atunci am încurcat-o!