Afacerea „Portbagajul' e în toi, Bucurenciu e dispărut, în poliţie a intrat dihonia, iar în sectorul 6 stă să sară în aer „bomba Dinuţă". „Asta ne-ar; mai lipsi!" - îşi zice curătătorul de corupţie Opriş, considerând că şi-au făcut planul cu Luţu.

Presa n-are astâmpăr. Mai ales cea tele. Care încearcă să mai învioreze spiritele oferindu-ne o premieră tehnică: în stânga ecranului, reporterul-crainic. În dreapta sus - un infractor victimizat, în transmisie directă de la domiciliu. În dreapta jos, mititel şi modest, ministrul de interne. Borfaşul are aplomb, nu e la prima apariţie, a-nceput deja să aibă stil. Îl trage la răspundere pe ministru. Auziţi ce zice domnul! - tra- duce reporterul-crainic.

Ministrul încearcă o eschivă: parcă „domnul" s-a mai contrazis o dată... Da, e adevărat, zice „domnul" infractor - sau victimă? că nu se mai ştie exact ce e. Da' atunci era altceva. Şi aşa mai departe, în direct şi la o oră de vârf.

Ce-a înţeles din asta domnul tele- spectator? Că democraţia a făcut paşi serioşi înainte, pe drumul drepturilor omului care n-are frică de lege. Că, răsfăţat de media, prinde gustul de a face pe justiţiarul. Şi prinzând gustul ăsta îi mai ia la refec pe poliţişti (parcă ce, ei câte nu ne fac nouă!), îi tăvălesc niţel prin noroi pe şefi (he-he, parcă nu ştim noi de ce nu ne predăm la ăia, ci la ăilalţi) şi se întreţine de la - era să zic - „egal", dar el e sus şi ministrul jos - domiciliul propriu cu domnul Dudu, care-n ceas de seară e încă la serviciu şi dă cu subsemnatul la poporul cu televizor.

Să mai zică ceva de noi vreun for european, că nu respectăm drepturile omului. Nu că le respectăm, le divinizăm chiar!

Numai să nu înceapă să se plângă pe-acolo şi poliţiştii, ca atunci am încurcat-o!