Dupã ce-a adãstat vreo douã luni în faþa acvariului studiind miºcãrile cârdului de rãpitori, preºedintele a ieºit brusc din muþenia autoimpusã, lansând veritabile salve de acuzaþii ºi avertismente. Temele preferate - ºi, probabil justificate - rãmân acelea ale cercurilor de interese pe care acum nu se mai sfieºte sã le ridice la rangul de mafie, ce au pãtruns pânã pe 'masa Guvernului' ºi cele ale 'presei ticãloºite' prin care cercurile mafiote îºi desfãºoarã campaniile de denigrare sau de intimidare a autoritãþilor publice. Acuzaþiile preºedintelui sunt de aceastã datã mai directe ºi mai categorice ca oricând, ele reprezentând adevãrate denunþuri publice care, într-o þarã cu democraþie rodatã, ar trebui sã ducã în mod nemijlocit la autosesizarea organelor în drept. Cu atât mai mult cu cât titularul de la Cotroceni nu se sfieºte sã nominalizeze direct. Iar nominalizãrile sale vizeazã nu doar reprezentanþi ai Opoziþiei - dupã un binecunoscut obicei -, ci ºi ai actualei Puteri. În faþa pericolelor pe care le prezintã mafiotizarea, Bãsescu se considerã solidar cu cei care l-au ales ºi l-au trimis acolo unde se aflã pentru a rezolva problema umplând þepele din Piaþa Revoluþiei cu ticãloºii sistemului ticãloºit. Dupã un an de exerciþiu al Puterii, Traian Bãsescu constatã nu fãrã regrete cã 'sistemul ticãloºit' n-a produs doar exponenþi în regimul înlãturat ºi cã aproape în egalã mãsurã roadele lui se aratã în structurile care au prealuat puterea ºi care profitã de ea. Atacul sãu la vârf - care-l vizeazã extrem de transparent pe primul-ministru, pe a cãrui masã se aflã documentele care exprimã implicarea mafioþilor - ar trebui sã reprezinte o veritabilã declaraþie de rãzboi, lansatã într-un moment în care Alianþa tocmai se pregãteºte sã facã din doi unul - adicã un partid de centru-dreapta puternic. Or, logic, apare întrebarea: cum se poate forma un partid puternic ºi curat, prin înglobarea celor acuzaþi de a di namita societatea prin frãþia manifestatã cu remarcabilã contanþã faþã de cercurile de interese devenite mafiote? Întrebare la care se anunþã rãspunsuri extrem de dificile. Dacã semnalele lui Traian Bãsescu nu vor fi urmate de autosesizãri ºi de cercetãri declanºate împotriva celor normalizaþi sau sugeraþi, ieºirea sa la rampã va rãmâne doar ca un nou exerciþiu de imagine. O demonstraþie-sterilã a faptului cã preºedintele ºtie adevãrul, vrea sã facã dreptate, dar ori cercurile de interese sunt prea puternice, ori nimeni n-are interesul sã-l ajute. Popularitatea lui va creºte, dar nu pe bazele solide ale acþiunii concrete, ci pe acelea fragile ale demagogiei politice. Persistând într-un asemenea mecanism, Bãsescu riscã sã pãþeascã ca-n povestea cu 'Petricã ºi lupul': tot suindu-se în copaci ºi alertând sãtenii cã vine lupul, când acesta nu se face vãzut, va crea un sentiment de pãcãlealã ºi nimeni nu-i va mai sãri în ajutor când lupul - ticãloºit, bine înþeles - se va arãta la faþã cu colþii lucindu-i a sete de sânge ºi carne de politician cinstit.