Atentatele teroriste de la Madrid au avut un efect atipic asupra românilor: nici cozile de la ambasada din Bucureºti ale celor dornici sã plece la muncã pe meleaguri iberice n-au scãzut ºi nici dintre cei aflaþi deja în Spania nu s-au auzit voci grãbite sã se întoarcã în þarã.Spun cã este un comportament atipic, pentru cã el sfideazã, în primul rând, logica fricii. O situaþie asemãnãtoare s-a înregistrat în ultimii ani în Israel. ªi acolo, români aflaþi la muncã au murit pe capete. Aceºti morþi n-au fãcut însã sã scadã de fel presiunea pentru obþinerea unui loc de muncã - legal sau ilegal - pe ºantierele din Þara Sfântã. Mai nou, alþi români, ajunºi nu se ºtie cum prin Kossovo, sunt prinºi la mijloc de tirurile albanezilor ºi sârbilor, li se dã foc la case ºi la maºini. Nici ei nu manifestã însã dorinþa de a o lua la goanã spre liniºtea ºi tihna casei. Ce poate sã însemne asta? Cã românii sunt o naþie neînfricatã, ce nu se teme nici de bombe, nici de gloanþe, când e sã câºtige o pâine mai albã? Sau cã sãrãcia de acasã e atât de mare ºi de înfricoºãtoare încât nimic altceva nu le mai poate trezi spaima?Ca deobicei, adevãrul e pe undeva pe la mijloc. Cei care merg la muncã în Spania nu sunt, totuºi, dintre cei în sapã de lemn. Sunt oameni care, în general, cred cã acolo pot câºtiga mai mult decât în þarã, ºi într-un timp mai scurt, ceea ce le-ar oferi posibilitatea sã-ºi atingã obiectivele clasice - o casã sau/ºi o maºinã. Mirajul acesta îi face, de cele mai multe ori, sã accepte munci ºi tratamente pe care acasã nu le-ar accepta, în schimbul banilor în plus prin care vor sã-ºi schimbe ºi viaþa.Iatã însã cã realitatea oferã schimbãri radicale, tragice. 15 dintre românii care au încercat sã-ºi construiascã modestele lor castele în livezile de cãpºuni ale Spaniei au trecut definitiv într-o lume mai bunã. Pentru cei încercaþi mai puþin definitiv, tragedia s-a tranformat într-o oportunitate: permise de ºedere ºi de lucru, compensaþii, alte mãrunte avantaje. Deja, în mintea multora dintre cei aflaþi acolo a încolþit ideea nebunã a ºansei pe care le-ar putea-o oferi un alt atentat, din care sã scape, totuºi cu viaþã, dar sã obþinã ceva în plus. Este efectul pervers al oportunitãþilor derivate din tragedie, care lucreazã la limita subconºtientului. Sau a inconºtientului....