Atentatele teroriste de la Madrid au avut un efect atipic asupra românilor: nici cozile de la ambasada din București ale celor dornici să plece la muncă pe meleaguri iberice n-au scăzut și nici dintre cei aflați deja în Spania nu s-au auzit voci grăbite să se întoarcă în țară.Spun că este un comportament atipic, pentru că el sfidează, în primul rând, logica fricii. O situație asemănătoare s-a înregistrat în ultimii ani în Israel. Și acolo, români aflați la muncă au murit pe capete. Acești morți n-au făcut însă să scadă de fel presiunea pentru obținerea unui loc de muncă - legal sau ilegal - pe șantierele din Țara Sfântă. Mai nou, alți români, ajunși nu se știe cum prin Kossovo, sunt prinși la mijloc de tirurile albanezilor și sârbilor, li se dă foc la case și la mașini. Nici ei nu manifestă însă dorința de a o lua la goană spre liniștea și tihna casei. Ce poate să însemne asta? Că românii sunt o nație neînfricată, ce nu se teme nici de bombe, nici de gloanțe, când e să câștige o pâine mai albă? Sau că sărăcia de acasă e atât de mare și de înfricoșătoare încât nimic altceva nu le mai poate trezi spaima?Ca deobicei, adevărul e pe undeva pe la mijloc. Cei care merg la muncă în Spania nu sunt, totuși, dintre cei în sapă de lemn. Sunt oameni care, în general, cred că acolo pot câștiga mai mult decât în țară, și într-un timp mai scurt, ceea ce le-ar oferi posibilitatea să-și atingă obiectivele clasice - o casă sau/și o mașină. Mirajul acesta îi face, de cele mai multe ori, să accepte munci și tratamente pe care acasă nu le-ar accepta, în schimbul banilor în plus prin care vor să-și schimbe și viața.Iată însă că realitatea oferă schimbări radicale, tragice. 15 dintre românii care au încercat să-și construiască modestele lor castele în livezile de căpșuni ale Spaniei au trecut definitiv într-o lume mai bună. Pentru cei încercați mai puțin definitiv, tragedia s-a tranformat într-o oportunitate: permise de ședere și de lucru, compensații, alte mărunte avantaje. Deja, în mintea multora dintre cei aflați acolo a încolțit ideea nebună a șansei pe care le-ar putea-o oferi un alt atentat, din care să scape, totuși cu viață, dar să obțină ceva în plus. Este efectul pervers al oportunităților derivate din tragedie, care lucrează la limita subconștientului. Sau a inconștientului.... |