Strâns cu uşa să-i dea în vileag pe cei care au făcut presiuni asupra sa, ministrul Economiei, dl Sereş îşi ia inima-n dinţi şi rosteşte printre ei un nume: acela al vicelui PD, Ioan Oltean. Evident, acesta sare-n sus şi revoltat, declară: nu-i adevărat că am făcut presiuni! Am fost, e adevărat, pe la el pe la minister - şi nu de trei ori, cum afirmă, ci doar de două ori. Dar sunt parlamentar şi un parlamentar are datoria să reprezinte interesele cetăţenilor care i-au dat votul. Ce dacă dl acela pentru care am intervenit are firmă? Ăla nu e cetăţean? N-are drepturi? Şi ce dacă are firmă? Are şi contracte cu ministerul. Dl Şereş habar n-are! Dacă pui o vorbă bună pentru cineva, nu înseamnă că faci trafic de influenţă. Nu ştie ce-i aia trafic de influenţă. Şi aşa mai departe. Dl Oltean este, în fapt, curat ca lacrima, iar gesturile domniei sale s-ar putea încadra cel mult în categoria bunăvoinţei. Asta în cazul în care nu mai vorbim despre îndatoririle sale de parlamentar. De fapt, n-ar fi exclus ca dl Olteanu să fie chiar sincer în demersul său. În fond, ceea ce a făcut el nu diferă cu nimic de ceea ce fac de 16 ani, mare parte a colegilor domniei sale, care pornesc de la nobila premisă că servesc interesele cetăţenilor care i-au votat. Că aceşti cetăţeni au interese comerciale şi de afaceri e o altă poveste. Şi nu ar trebui discriminaţi pentru asta. Este cert însă că această poveste se va termina ca deobicei, în coadă de peşte. Şereş va trăi cu impresia că a încercat să demaşte mafia, iar Oltean cu impresia că Şereş nu ştie pe ce lume trăieşte. Aproape la fel se închide şi 'afacerea Orăşanu'. Junele de la AVAS, dat afară peste noapte ca să-i facă loc premierul lui Atanasiu, şi-a făcut niscai provizii de informaţii, copiind în draci tot ce i-a căzut în mână şi transportând la domiciliu peste 30.000 copii xerox. Sesizat, Parchetul l-a întrebat părinteşte ce s-a întâmplat. 'Hârtii fără importanţă! Şi o măsură de prevedere: să nu-mi zică nimeni că am semnat ce n-am semnat şi că n-am semnat ce am semnat!' Generoşi, procurorii l-au crezut pe cuvânt şi au închis dosarul cu celebrul NUP. La urma-urmelor, nu făceau şi Mucea de la OPIPS, cu bulgarul lui, cam acelaşi lucru? Pe ăştia, atunci de ce să-i şicaneze? Churchill spunea că omul se mai împiedică de adevăr, de evidenţe, numai că are tăria să se ridice şi să meargă mai departe. La fel şi (la) noi.