Comisia pentru prevenirea torturilor de pe lângã Consiliul Europei a fãcut o vizitã În România ºi s-a declarat extrem de nesatisfãcutã de faptul cã deÞinuÞii din Închisorile noastre nu mãnâncã suficient! Membrii comisiei au constatat cã alocaÞia de hranã pentru un deÞinut este de numai 100.000 lei pe zi. Probabil cã specialiºtii de la Consiliul Europei au pus imediat mâna pe calculator ºi au transformat leii noºtri În euro-ii lor, constatând cu stupoare cã statul român dã doar vreo 3 euro pentru hrana fiecãrui pensionar din penitenciarele noastre. Nici cât un hamburger la McDonald's! Cum sã poatã trãi aceºti oameni doar din atât? Nu e aceasta expresia unui forme subtile de torturã asupra unor cetãÞeni care, În afara libertãÞii, pe care au pierdut-o din propria lor vinã, trebuie sã se bucure de toate celelalte libertãÞi, prevãzute de Carta Drepturilor Omului? Pãcat cã distinºii specialiºti ai Consiliului Europei nu ºi-a extins niÞel aria cercetãrilor ºi În afara penitenciarelor. Ar fi avut parte de surprize de proporÞii. Ar fi aflat, mai Întâi cã "venitul" lunar pe cap de deÞinut sare mult peste salariul minim pe economie: cu 3 milioane pe lunã În buzunar, un deÞinut o duce incomparabil mai bine decât un profesor sau decât un funcÞionar! AlocaÞia de masã pentru un bolnav este, În spitalele româneºti, de douã ori ºi ceva mai micã decât a pulºcãriaºilor: doar 40.000 lei! Multe, tot mai multe familii de români, având În componenÞã câte unul, doi sau trei copii, sunt nevoiÞi sã trãiascã din mai puÞin decât se alocã unui puºcãriaº! MulÞi pãrinÞi ar fi fericiÞi sã poatã pune În farfurie copiilor lor hrana care se distribuie de la cantina penitenciarului - dar nu au acest "drept". Pentru cã sunt liberi. Pentru cã sunt condamnaÞi la sãrãcie, de un sistem haotic, În crizã de repere morale ºi de valori. Conform statisticilor oficiale, mai mult de jumãtate din populaÞia României este supusã "torturilor" lipsei de hranã suficientã, lipsei de Îmbrãcãminte, lipsei de speranÞã. Acesta este aspectul cel mai relevant, pe care membrii Comisiei de prevenire a torturii nu au avut timpul ºi curiozitatea sã le observe. Cam prea adesea se Întâmplã În România acest lucru: observatorii, analiºtii ºi comentatorii internaÞionali sunt extrem de interesaÞi de soarta minoritãÞilor, a copiilor handicapaÞi, a celor bolnavi de SIDA, a ziariºtilor, a politicienilor din OpoziÞie, din cauza tuturor acestora ei nemaireuºind sã observe care sunt adevãratele probleme ºi nevoi ale poporului din spatele acestora.