După inundaţii, tornade şi caniculă, ultima nenorocire care loveşte România este 'dosariada' - deconspirarea în masă a informatorilor fostei Securităţi. La aproape zece ani de la demararea demersurilor pentru constituirea unei instanţe nu doar morale, care să împiedice accesul la funcţii alese a celor care în trecut, prin acţiunile lor, aduseseră atingere vieţii persoanelor pe care le-au turnat. Naşterea CNSAS a fost lungă şi anevoioasă. Cel care s-a instalat sub fanionul luptei cu foştii securişti, Ticu Dumitrescu, a întâmpinat, în elaborarea legii care i-a purtat numele, serioase piedici. Paradoxal, în special din partea colegilor din alianţa cederistă, pe ale cărei liste ajunsese el însuşi în parlament. Explicaţia acestei opoziţii avea să se vadă limpede în 2000, chiar de la prima rundă de verificări făcute de nou-născutul colegiu, când pe lista informatorilor au apărut nume sonore din generaţia vârstnică a partidelor istorice. Şocul a fost major şi el a fost de natură să pună o oarecare surdină cercetărilor care au intrat într-o fază teoretică, substituind producţia efectivă de turnători cu luptele interne declanşate de tabăra radicală Dinescu-Pleşu-Patapievici împotriva preşedintelui Onişoru. Multă vreme activitatea Colegiului a stagnat datorită neînţelegerilor referitoare la procesul de transfer al dosarelor de la SRI şi la regimul secret care urma să fie menţinut asupra anumitor categorii de documente. La adăpostul acestui statu-quo, oamenii politici şi-au văzut liniştiţi de treabă, încrezători că nimic esenţial nu se va întîmpla în acest domeniu şi că rezultatele bazate pe arhivele existente vor rămâne definitive. Iată însă că schimbarea de putere a adus un alt suflu, mai radical, cercetarea trecutului devenind un atu major în bătălia politică declanşată pe fondul relativului echilibru de putere instaurat de alegerile din 2004. Intervenţia hotărâtă a lui Băsescu şi schimbările din componenţa Colegiului au făcut posibilă preluarea câtorva kilometri de dosare în care cele mai mari speranţe au fost puse de cei care au sperat să-şi înlăture concurenţii politici suspectaţi a fi avut astfel de legături. Campania actualei dosariade a erupt pe fondul disensiunilor tot mai evidente din sânul Coaliţiei aflate la putere. Duşmănia tot mai mare dintre liberali şi democraţi, frustrările partenerilor minoritari, competiţia de influenţă dintre camarilele de la cele două Palate. Sunt doar câteva dintre sursele crizei majore pe care o parcurgem. A început mai mult sau mai puţin discret, cu jurnalişti, dintre care câteva dintre cele mai vehemente voci s-au dovedit a fi fost interlocutori discreţi ai 'odioasei' instituţii. A urmat 'bomba' politicienilor, aruncată de Guşă şi, de aici, vom asista la cereri de deconspirare în serie, debutul făcându-l deja studenţii care doresc ca rectorii lor să fie luaţi la bani mărunţi. Sub toată această hărmălaie aproape că nici nu se mai observă că guvernul, care are de rezolvat chestiuni urgente, aproape că nu mai funcţionează, restructurarea fiind blocată de ministere care nu vor pur şi simplu să-şi sacrifice vreun secretar de stat, şi că temele restante ale integrării aproape că nu mai au şanse să fie făcute. Ce contează, însă: chiar dacă nu vom intra (încă) în Europa, vom avea o clasă politică mai curată. În sensul că colaboratorii vor fi înlocuiţi de profitori.