Nu mai înţeleg nimic: având în faţa ochilor o situaţie de excepţie – valul de reţineri de către DNA a unor membri PDL aflaţi în funcţii importante (primari, şefi de agenţii, directori de deconcentrate) opoziţia  nu găseşte altceva de făcut decât să se răfuiască cu propriii membri! Încremeniţi în proiectul funcţiilor viitoare, împărţite frăţeşte (nu fifty- fifty) la masa verde, Ponta şi Antonescu ţintesc spre copacul din fundul pădurii în loc să pună topoarele pe parcela din faţa lor.

O ocazie ca cea de la Cluj e greu de crezut că se va mai putea prinde curând. În primul rând pentru că PDL nu se va mai lăsa surprins de evenimente cum s-a întâmplat acum, când procurorii, scăpaţi de sub control, au dat iama în lanul puterii. Cu siguranţă că, având la îndemână instrumentele necesare, Puterea va încerca să evite astfel de confruntări în perioada următoare, temporizând zelul corupţilor proprii. Şi că va încerca să îndrepte atenţia autorităţilor de resort – aşa cum prevedea, deunăzi, intuitivul ministru Igaş, spre oamenii Opoziţiei.

Situaţia de faţă este însă fierbinte. Apostu ar putea oferi cheia unor dezvăluiri explozive, legăturile sale oculte nevizându-l doar pe premier, ci şi camarila din jurul acestuia. Deja organul de anchetă încearcă să pună o surdină pe efectele posibile, prin cenzurarea unor pasaje din convorbirile telefonice interceptate. Uimitor, însă, povestea asta nu reuşeşte să-i scoată din letargia autocontemplării pe componenţii USL.

Obiectivele lor imediate sunt altele: lichidarea lui Geoană şi apoi, teoretic, suspendarea lui Băsescu. Juriştii-alpinişti ai partidului, care s-au împiedicat până acum penibil în escaladarea „Dealului Geoană” îşi propun o sarcină infinit mai complicată prin abordarea „piscului Băsescu”.

Nimeni nu învaţă, însă, nimic din lecţiile vieţii. Nici PSD-ul plus PNL. Acolo, la vârf mai ales, domneşte credinţa că valul vieţii va mătura de unul singur Puterea după modelul „2000”. Nu contează că nici situaţia nu mai este aceeaşi şi nici oamenii. Noul val din ambele partide nu are expertiza pe care au avut-o veteranii. Şi nici echipele din spatele lor. Aşa se şi explică faptul că un obiectiv abordabil – cum este dinamitarea soclului fragil pe care stă Boc – este trecut cu vederea, dacă nu chiar ignorat.

Cu atât mai mult cu cât s-ar putea să se ivească şi o surpriză: aceea – deja vehiculată - ca preşedintele Băsescu să renunţe de bună voie la o parte din mandatul prezidenţial, pentru a salva partidul şi guvernarea. Este o mişcare la care Opoziţia ar trebui să se aştepte, dată fiind imprevizibilitatea cronică a acţiunilor prezidenţiale. Există riscul ca o campanie masivă să rămână fără obiect şi doar cu paguba unei muniţii electorale risipită în van.

Cât despre Geoană, numai de bine. Acţiunea împotriva sa a fost extrem de neglijent preparată, ajungând în faza prezentă în care PSD-ul nu prea ştie ce să mai facă cu el. Să-l lase sau să-l rejecteze – în ambele situaţii neavând nimic de câştigat.