Ziarul personal Octavian Andronic
27 Feb 2021 - 00:17
Home Punctul pe Y ANDOgrafia zilei Foto EXPO

Ultimele postări pentru: 
> Punctul pe Y
> ANDOgrafia zilei
(dată curentă)

EXPOZIȚII 

ANDO - 100% Centenar

 



Nou !!! 

Inedit 

Gura lumii 

Meandrele concretului 

Când eram mic am vrut să mă fac pilot. Dar am descoperit că am probleme cu vederea și atunci m-am făcut politician.

-- Ioan Mircea Pașcu

Sectiune diverse... 
Adauga o opinie

Cautare ZP 


Punctul pe Y

marți 17 decembrie 2002 Nr: 811

Timișoara, 13 ani după...

de Octavian Andronic

Se împlinesc astăzi 13 ani de la scânteia care a declanșat incendiul Revoluției. Istoria a vrut ca acest lucru să se întâmple la Timișoara, oraș ce va rămâne, indiferent de mersul vemii, în posesia unui fanion ce-i dă dreptul să se mândrească cu faptul de a fi fost locul unde, în zidul care ne despărțea de libertate, s-a produs prima spărtură. Cinci zile mai târziu, întregul edificiu al dictaturii urma să se prăbușească sub presiunea enormă a unei nemulțumiri populare îndelung ținută în frâu. Evenimentele de la Timișoara - poate încă nu suficient clarificate - au avut, în principal, meritul de a arăta lumii o altă față a românilor. Că acest lucru s-a întâmplat într-un loc în care românismul este o idee de solidaritate culturală, mai mult decât un dat etnic, mi se pare a fi, de departe, aspectul cel mai încărcat de semnificații. Pentru că sub călcâiul dictaturii au fost strivite și conștiințe ungurești, și săsești sau șvăbești, și sârbești, și bulgărești, și țigănești sau evreiești, nu doar românești. A avut, teoria și practica marxistă această "calitate", de a nu face discriminări atunci când trebuiau create "opinii" și conștiințe "de masă". După 13 ani, la Timișoara pare să fi rămas doar amintirea fugară a incadescenței acelor zile. Viața are tipicul său și după zbuciumuri majore, existența se reașează în tiparele obișnuite. Timișorenii au modestia oamenilor care știu că ceea ce au făcut, trebuia făcut. Că odată datoria împlinită, eroii se întorc la locurile lor. Și-i văd de treabă... Mai grav mi se pare faptul că dincolo de zidurile Timișoarei, oamenii încep să uite. Sau să trateze cu indiferență ceea ce au realizat semenii lor din orașul de pe Bega. Uitând aceste lucruri, sunt în pericol de a ignora ceea ce ar putea face ca astfel de lucruri să se repete. Ori, așa ceva nu trebuie, nu poate să se întâmple. Este motivul pentru care astăzi, mă descopăr și las gândul să-mi cutreiere în voie, în Piața Operei, printre cei care astăzi sunt sau nu mai sunt...

 

Arhiva calendaristica Punctul pe Y:
2011: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2010: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2009: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2008: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2007: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2006: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2005: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2004: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2003: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2002: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2001: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2000: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
1999: august septembrie octombrie noiembrie decembrie
1995: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie
1994: octombrie noiembrie decembrie