Era titlul unui film de ficþiune care a fost pe ecrane în urmã cu vreo 15 ani, sau chiar mai mult. Era încã în toiul rãzboiului rece când nu se întrevedeau semnele dezgheþului care aveau sã vinã dinspre perestroika lui Gorbaciov ºi aveau sã ducã la superba prãbuºire, ca-n povestea lui Zorba, a sistemului comunist. Scenariºtii de la Hollywood au imaginat izbucnirea rãzboiului atomic între cele douã superputeri ºi ce avea sã urmeze dupã primele lovituri. Imaginile ºi perspectiva erau de coºmar ºi au trezit o vie emoþie în rândurile celor care s-au înghesuit sã vadã aceastã peliculã care ducea horror-ul la ultimele sale limite. Între timp, istoria a luat un alt curs. Problemele echilibrului mondial de putere, au rãmas însã. Iar spectrul conflagraþiei nucleare a fost înlocuit de spectrul terorismului nuclear. Dupã 11 septembrie, lumea nu mai este, într-adevãr, aceeaºi. S-au schimbat ºi problemele omenirii, ºi oamenii. Conflictul între superputeri a lãsat locul unei confruntãri proteice ºi perverse între puterile statale ºi nevãzuta hidrã teroristã, prezentã oriunde ºi oricând, ºi ameninþând nu doar stabilitatea mondialã, ci însãºi noþiunea de civilizaþie. Determinarea cu care America s-a înrolat în fruntea demersurilor antiteroriste este justificatã. Cea mai puternicã naþiune este ºi cea mai vulnerabilã într-un rãzboi care schimbã total regulile. Experimentul din Afganistan rãmâne unul cu gust amar. Acesta este, probabil, ºi unul dintre motivele pentru care Bush doreºte acum sã înfrunte un inamic tradiþional. Saddam ºi oligarhia lui nu se mai pot ascunde prin vãgãunile de la Tora Bora. Aviaþia americanã are ce lovi în Irak, nu dealurile ºi munþii goi ai Afganistanului. Armata irakianã e o armatã realã, ce poate fi înfruntatã pe câmpul de luptã ºi învinsã fãrã drept de apel. Odatã cu ea, se presupune, vor fi anihilate ºi principalele reþele care alimenteazã terorismul mondial. Pentru a realiza aceastã loviturã America îºi asumã toate responsabilitãþile ºi toate riscurile. Bush pare mai puþin preocupat de 'ziua de dupã' decât de 'ziua Z' - cea în care Saddam va fi lovit mortal. Or, principala problemã nu o constituie nici Saddam, nici înlãturarea sistemului sau, ci ceea ce va rãmâne, DUPÃ, din întregul eºafodaj de drept internaþional, din toate principiile care, din 1945 pânã astãzi, au asigurat relativul echilibru în care s-a aflat omenirea. |