Judecate în ansamblu, în special dupã trecerea celor 15 ani, evenimentele din iunie 1990 sunt dominate de încãrcãtura spectaculoasã ºi copios exploatatã în media internaþionalã, a venirii minerilor în capitalã ºi a exceselor la care s-au dedat cu acest nefericit prilej.Pentru cine a trãit, însã, direct aceste întâmplãri ºi nu le-a auzit de la diferiþi interlocutori sau nu le-a citit – cu minimã atenþie – în presa vremii, lucrurile sunt considerabil nuanþate.Ziua de 13 iunie a fost, pentru bucureºteni ºi pentru restul þãrii, care a urmãrit cu consternare ceea ce se întâmpla în Capitalã, o zi de coºmar. O revoluþie de-andoaselea, din care nimeni nu mai pricepea nimic.Din elicopter, trâmbele groase de fum care ieºeau din sediul Poliþiei Capitalei ºi al SRI, sau de la televiziune, purtau în ele presentimentul dezastrului. Întreruperea emisiunii postului naþional de televiziune, aflat sub asediu ºi devastat de asediatori a ridicat cota de stres naþional la
dimensiuni greu de imaginat. Reluarea transmisiei ºi apelul preºedintelui abia ales – a cãrui figurã purta semnele unei profunde dezorientãri – au accentuat ºi mai mult semnele unei veritabile lovituri de stat. Poliþia ineficientã, armata absentã fãceau din statul român o victimã neajutoratã în faþa exploziei de violenþã dezlãnþuite dupã intervenþia prosteascã, marcatã de un enorm diletantism, a forþelor de ordine asupra rãmãºiþelor ‚Pieþei Universitãþii’.În 13 iunie s-au confruntat brutal tendinþele centrifuge ale unei societãþi abia scãpate de sub obrocul totalitar, alimentate de confuzia ºi de diversiunile tuturor jucãtorilor sub acoperire ai momentului.
În faþa spectrului basculãrii spre haos, apelul la mineri a fost, în mod evident, o soluþie disperatã, alimentatã de orgoliul cultivat cu interes, al acelui ‚detaºament’ avansat al clasei muncitoare, singurul imaculat ºi neafectat de influenþele ‚burgheze’ ale istoricilor.Spun, repet, cã este extrem de greu sã judecãm ceea ce s-a întâmplat atunci, sã pui la zid reacþiile ºi emoþiile momentului, prin prisma evoluþiilor ulterioare ºi a percepþiilor actuale. Dar nu imposibil, mai ales când aceste demonstraþii servesc teze ºi interese ce ºi-au aºteptat îndelung clipa.
|