Câteva zile la rând ziarele au fost pline cu impresiile primilor români întorºi de la culesul de cãpºuni din Spania "Ne-au tratat ca pe animale!" - a fost sloganul principal. "Ne-au cazat în grajduri!" - a fost altul. "N-aveam nici mãcar scãunele pe care sã stãm!" - s-a mai adãugat din off. Una peste alta, cei întorºi mai devreme sunt profund dezamãgiþi. Ce-au aºteptat ei ºi cu ce s-au ales! E drept cã ºi-au primit banii, dar li s-a scãzut transportul ºi masa. Chiar dacã aºa prevedea contractul, cãpºunarilor nu li se pare corect. Mi-aduc aminte cã, anul trecut, niºte studenþi care fuseserã la grãdinãrit, prin Anglia, se pângeau asemãnãtor. Muncã dificilã, condiþii nu prea grozave, tratament arogant ºi aºa mai mai departe. Curios este un lucru: o grãmadã de români pleacã ilegal din þarã, se sufocã mii de kilometri prin containere ºi când ajung prin paradisul visat se mulþumesc cu orice fel de muncã ce le aduce o bucatã de pâine fãrã a crâcni. Atunci, însã, când cineva încearcã sã preia pe baze legale ºi, oricum, mai corecte, aceastã activitate, "cãpºunarul" român se comportã asemenea caprei râioase cu coada pe sus: nu-i tihneºte autocarul cu care circulã omeneºte, se aºteaptã ca fermierii spanioli sã dispunã pe lângã fiecare lot de cãpºuni de câte un hotel, mãcar de trei stele ºi se revoltã dacã nu i se livreazã îmbrãcãminte de protecþie ºi scãunelul aferent pentru odihnã. Sã fim serioºi: dacã la culesul de fructe - ocupaþie pur sezonierã - ar putea exista condiþii bune de muncã, s-ar duce spaniolii sã tragã. N-ar aºtepta sã vinã marocanii, tunisienii, sau românii. Iar românii care acceptã o astfel de ocupaþie ar trebui sã fie, la rândul lor mai realiºti ºi sã înþeleagã cã asta-i situaþia: nimeni nu poate oferi altfel de condiþii unor oameni de care nu este nevoie decât de o lunã sau douã pe an Soluþia este alta: sã ne apucãm noi de cultivat cãpºuni, ºi portocale ºi altele ºi atunci amatorii de cules exotic se vor putea duce acolo ca la serviciu, cu scãunelele de acasã. |